Codul lui Hammurabi și condiția femeii

DESCOPERIREA CODULUI...

In anul 1897 o expeditie stiintifica franceza condusa de J.de Morgan realizeaza sapaturi in SV Iranului de azi, pe ruinele stravehciului oras Susa. Sapaturile arheologice astfel initiate scot la iveala, in decembrie 1901,prima bucata dintr-un bloc de bazalt negru pe care se afla inscriptionat o parte din codul lui Hammurapi,in luna urmatoare decoperindu-se si a doua bucata.

„Inaltimea stelei e de 2,25m iar latimea de 1,90m in partea de jos si 1,65m in cea de sus. In partea superioara este sculptat zeul Soarelui,Shamash, stand pe un scaun fara speteaza. Acesta,purtand pe cap o tiara cu colturi si din umeri tasnindu`i flacari, tine in mana un fel de sceptru si un inel, simboluri ale puterii. In fata lui, in picioare, regele Hammurapi ia aminte la sfaturile pe care s`ar crede ca i le da zeul,cu privire la continutul, importanta si modul de aplicare al legilor. Dedesubt,este taiat textul faimosului cod. Pe fata stelei,textul ocupa 21de coloane,din care 16 in stare perfect lizibila, dar celalalte 5 distruse cu dalta,ramanand de necitit. In partea inferioara a stelei,textul e sapat pe 28coloane bine conservate. In total,asadar,textul a fost scris pe 49 de coloane,cuprinzand 4mii de randuri si 8mii de cuvinte.”

Probabil textul codului a fost expus pe mai multe asemenea stele. Din cuprinsul textului aflam k acesta era expus in Babilon,fiind promulgat la inceputul deceniului al IV `lea al domniei regelui (1760-1759?i.e.n.).

Spre deosebire de legile mesopotamice anterioare, incomplete si cu aplicatii locale, Codul lui Hammurapi reglementa cele mai importante si uzuale institutii juridice, avand o sfera de aplicare generala pe teritoriul imperiului de curand format.

CONTINUTUL CODULUI

Prin codul sau, Hammurapi face distinctia intre clasele sociale,intre sclavi si oameni liberi, intre rege,slujbasi si ostasi. Toti cei kre lucreaza in apropierea regelui,la palat, sunt privilegiati prin cod,fiind denumiti „nobili” si „favoriti”, iar scalvii, animale, si tot ce tinea de palat era ocrotit mai eficient cu amenintarea unor pedepse mai grave decat se facea in mod obisnuit: „Daca un om a furat – precizeaza codul – un bou,o oaie,un magar,un porc sau o barca si acestea apartin zeului sau palatului,el va restitui de 30ori valoarea lor; daca apartin insa unui mushkenu va plati numai inzecitul pretului lor. Daca hotul n`are cu ce plati, va fi pedepsit cu moartea” (art.8).

In domnia lui Hammurapi apare armata alcatuita din oameni liberi; „soldatii” incheiau o conventie cu regele, fiind platiti cu bunuri de mare valoare, aflate insa doar in gestiunea,si nu in proprietatea lor.

Obligatiile ostasilor erau mentionate in cod ca „porunca de a merge intr`o expeditie regala”(art26) sau „chemarea la slujba intr`o expeditie pornita de rege”(art32).

Pedepsele pantru neindeplinirea conditiilor conventiei erau insa maxime; soldatii care apelau la un substitut,erau pedepsiti cu moartea (art26),iar beneficiul se pierdea in favoarea celui care il inlocuia. Aceeasi pedeapsa o primea si soldatul care nu se prezenta la izbucnirea razboiului.

In ceea ce priveste partea religioasa, templele nu erau numai lacasuri dedicate zeilor, ci si puternice institutii administrative; posedau fonduri agricole,cladiri,turme de animale,ateliere mestesugaresti si dispuneau de venituri insemnate provenite din dijme si ofrande.