Comerțul în România și Europa în secolele XIX-XX

Un important factor in afirmarea economiei romanesti, dar si in probarea capacitatii si a gradului sau de dezvoltare l-a constituit comertul. Comertul constituie barometrul economiei nationale, un factor de realizare al acesteia, de stimulare a dezvoltarii sale. Nivelul comertului reflecta in mare masura gradul dezvoltarii economiei nationale, competitivitatea acesteia. Caracterul de marfa al economiei romanesti a determinat adaptarea comertului la cerintele capitalismului din aceasta perioada.

Insa trebuie amintit faptul ca totul porneste de la mercantilism ce s-a manifestat in perioada descompunerii feudalismului intre anii 1450-1750, cand o noua structura sociala era interesata in accelerarea procesului acumularii primitive a capitalului. Aceasta structura, in special negustorimea, era animata de dezvoltarea fara precedent a schimbului de marfuri, dorinta descatusarii de ideile economice crestine. Cel care sub raport final a dat prima data sens notiunii de mercantilism a fost Adam Smith. Acesta era preocupat de cunoasterea principalelor doctrine economice care pot conduce spre progres si in lucrarea sa „Avutia Natiunilor” tinea sa precizeze ca pana la aceea data, doua sisteme sunt cunoscute ca esentiale: „sistemul comertului sau sistemul mercantilist” si „sistemul agriculturii sau sistemul fiziocrat”.

Termenul de mercantilism deriva din cuvintele italienesti: mercato care inseamna „piata”, mercante care inseamna negustor si mercantile cuvant legat de castigul banesc. Termenul a fost folosit cu precadere de criticii ganditorilor din secolele XV – XVII care s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atat de diverse in forma, dar subordonata castigului din afaceri, mai ales din comert si convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul dat de stat oamenilor de afaceri.

Termenul de mercantilism are o dubla semnificatie. Pe de o parte, el indica un ansamblu coerent de idei privind natura avutiei individuale si sociale (nationale) si caile sporirii ei, adica reprezinta gandire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului economic urmarit, adica o politica economica interna si externa adaptata acelei doctrine.

O prima modificare in cadrul comertului romanesc l-a constituit accentuarea procesului de scindare a lui in comert cu ridicata si comert cu amanuntul.

Comertul cu ridicata era un comert specializat cu produse industriale si agricole care se facea in cantitati mari si care avea loc intre producatorii mari si negustori, comercianti mari. Formele sale mai vechi, care erau si forme ale comertului cu amanuntul, balciurile, iarmaroacele periodice si-au dovedit valabilitatea si in noile conditii si au continuat sa-si desfasoare activitatea. Alaturi de aceste forme mai vechi catre sfarsitul secolului XIX apar si forme noi – comertul pe baza de monstre in comertul de bursa.

Prima forma – comertul pe baza de monstre s-a dezvoltat mai ales in legatura cu comertul exterior. Comertul de bursa s-a dezvoltat mai tarziu la noi decat in tarile europene apusene – si s-a organizat prin legea din iunie 1881. Obiectul comertului de bursa l-a constituit in special comertul cu cereale. Bursele comerciale s-au constituit in principalele orase porturi Giurgiu, Braila, Constanta – porturi unde se depozita si desfaceau cea mai mare parte a cerealelor romanesti.

In vederea facilitarii si stimularii comertului de bursa s-au legiferat si introdus instrumente moderne de circulatie specifice capitalismului: cecul, mandatul. In acelasi sens a actionat si introducerea sistemului zecimal de masuri si greutati, organizarea unor institutii de catre stat pentru controlul instrumentelor de masura, greutati, lungime precum si organizarea expozitiilor comerciale si inceputul folosirii reclamei comerciale. Expozitiile nationale si judetene de produse agricole si industriale au fost organizate inca din timpul lui A.I.Cuza 1865 cand la Iasi s-a deschis o expozitie nationala.

Reclama comerciala a luat o amploare mare catre sfarsitul secolului XIX- fiind folosita de producatorii si comerciantii romani si straini in ziare si reviste specializate in publicitate „Publicitatea Romana”, „Anoncitatorul central”. Un aspect nou ce apare in comertul romanesc catre sfarsitul secolului si care probeaza evolutia sa, l-a constituit infiintarea societatilor anonime comerciale. Prima societate s-a format in 1894, iar pana la primul razboi mondial s-au mai infiintat 60 de asemenea societati anonime comerciale.

Comertul cu amanuntul a continuat sa se dezvolate mijlocind legatura intre comertul cu ridicata si consumatori, sau intre micii producatori si consumatori. Vechile sale forme – balciurile, oboarele saptamanale ce concentrau o parte insemnata a comertului local si regional cu produse agricole, mestesugaresti, ale industriei carnice - continua sa se practice. Dezvoltarea mijloacelor de transport in special a cailor ferate, ieftinirea generala a transportului va diminua importanta comertului cu amanuntul periodic in favoarea celui permanent concentrat in magazinele orasenesti si pravaliile satesti.

In modul urban se raspandeste si se adanceste specializarea magazinelor, aparand magazine pe grupe de produse alimentare, textile, obiecte mestesugaresti, de uz casnic, pielarie. Acest proces va fi mai avansat in Transilvania. In sate, magazinele negustoresti cu amanuntul au de regula un caracter universal, prin ele desfacandu-se o gama variata de produse. Paralel cu comertul cu amanuntul – periodic si cel stabil permanent – se practica si comertul ambulant de catre micii negustori, tarani sau mestesugari care cutreiera satele si orasele desfacand o diversitate de marfuri.

Ca un element nou al comertului cu amanuntul se includ magazinele care apar pe langa intreprinderile industriale care desfac propriile produse si aprovizioneaza si cu alte marfuri proprii, personal.

Schimbarile petrecute in statutul politico-juridic al Principatelor Romane la inceputul epocii moderne a creat conditii favorabile in dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern. Prin nivelul la care se desfasoara, prin implicatiile multilaterale pe care le genereaza si prin consecintele adanci pe care le determina, comertul se inscrie pe directia capitalista, accelerand procesul de dezvoltare moderna a societatii romanesti. Apare si se afirma o categorie de negustori profesionisti care echilibrau piata, confereau comertului un caracter uniform, organizat. In 1845 in Moldova sunt consemnati 6633 de negustori, iar in Tara Romaneasca la 1835 erau 6246 de negustori. Acelasi fenomen este inregistrat si in Transilvania, acolo unde comertul s-a dezvoltat puternic.

Legaturile economice cu Principatele devin tot mai active, piata nationala devine o realitate. In Principate, negustorii si mesterii au continuat sa fie organizati in bresle. In Transilvania activitatea negustorilor romani a fost deosebit de intensa. Cuantumul afacerilor se desprinde si din faptul ca ei plateau taxe de 175 ori mai mari decat acelea la care erau supusi negustorii sasi. Casele de comert ale fratilor Orghidan din Brasov si ale lui Hagi Constantin Pop din Sibiu aveau stranse legaturi cu Principatele, cu Peninsula Balcanica si cu Europa. Economiile complementare ale celor trei tari romanesti, nevoile acute ale schimbului au intensificat procesul de constituire a pietei unice nationale. Desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara Romaneasca in 1848 este rezultatul acestui proces indelung pregatit.

In procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a revenit targurilor