Conflictul din Ucraina - Amenințări asupra securității Europene

Criza în Ucraina a debutat în data de 21 noiembrie 2013, din cauza faptului că președintele de atunci Viktor Yanukovych, a anulat demersurile pentru semnarea unui acord de colaborare cu Uniunea Europeană, decizie care ulterior a generat o serie de proteste în masă, a susținătorii săi. După o periodă îndelungată de proteste, Viktor Ianukovici a fost înlăturat de la putere în data de 22 februarie 2014, când a şi fugit din capitala Ucrainei, Kiev, moment în care a avut loc o nouă criză politică, care a implicat şi intervenția forţelor armate ruseşti în regiunea autonomă ucraineană ducând la anexarea Crimeea, Rusiei, în data de 18 martie 2014.

A fost evident faptul că neliniștea din Donetsk și Luhansk din Ucraina a luat amploare, transformându-se într-un război între guvernul ucrainean post-revoluționar și insurgenții pro-ruşi, război care a fost susținut de către forțele militare și speciale rusești.

Repercusiunile conflictul din Ucraina asupra securităţii europeane

În noiembrie 2013, poporul Ucrainei s-a adunat în masă în piața din Maidan, protestând împotriva eșecului președintelui Viktor Ianukovici, de a semna acordul de colaborare al Ucrainei cu Uniunea Europeană, fiind un moment istoric în care politica ucraineană s-a tranformat într-un haos. De menţionat este faptul că, guvernele Uniunii Europene nu au depus toate eforturile în vederea încheierii unui acord de colaborare cu Ucraina mai devreme, invocând diverse motive, facilitând astfel dezlămţuirea lanţului de presiuni din partea Rusiei, care condus de fapt la amânarea semnării acestuia.

Rusia, a început să-şi exercite agresiunea militară în Ucraina pentru a opri populaţia ţării să se apropie de Uniunea Europeană direcţionându-i astfel, să se deplaseze spre Vest pentru a-i îndepărta de influenţa ei. În momentul în care Rusia şi-a anexat ilegal Crimea în martie 2014, Europa şi celelate ţări democratice au adoptat o poziţie mai activă faţă de această situaţie prin impunerea unor sancţiuni europene împotriva Rusiei.

În urma evenimentului nefericit în care zborul malaysiana fost doborat şi toţi pasagerii au murit, NATO s-a implicat activ în fortificarea securităţii din partea de est, şi a suspendat Consiliul NATO-Rusia, apoi a decis asigurarea securităţii militare prin transformarea aeroportului Amaridin din Estonia în bază pentru poliţia baltică, acesta adăpostind şi avioane de luptă trimise din Danemarca şi Germania.

Prin simpla prezenţă a armatei americane în Estonia, se doreşte transmiterea unui mesaj foarte concis, respectiv faptul că NATO este o organizație de securitate, care funcționează bine atunci când este nevoie. Summitul NATO din Ţara Galilor, a demonstrat în mod activ faptul că intervenţiile militare în forţă ale Rusiei împotriva Ucrainei, distrug perspectiva construirii unei Europe libere în care poţi trăi în pace.

În trecut, Rusia era privită ca potenţial partener, însă implicarea sa militară împotriva unui stat vecin şi trasarea forţată a frontierelor acestuia, a generat actuala situaţie conflictuală, politica de securitate a Estoniei dar şi a altor ţări, au devenit principala preocupare a Europei.

Uniunea Europeană s-a focusat pe eliminarea crizei din Ucraina prin acordarea de asistenţă susţinută în asigurarea unui viitor sigur, prosper și democratic pentru toți cetățenii săi dar şi prin acordarea sprijinului necesar pentru implementarea procesului privind integritatea și suveranitatea teritorială a țării, apreciind aplicarea acordurilor de la Minsk ca fiind o bază stabilăpentru promovarea unei politici durabile pentru stoparea conflictului din est.

Din primăvara anului 2014, Uniunea Europeană și-a amplificat sprijinul pentru iniţierea reformelor economice și politice din Ucraina, astfel că, în martie 2014 Consiliul European a stabilit asupra primelor măsuri diplomatice ca răspuns la acțiunile rusești din Ucraina, stabilindu-se de asemenea, o a doua etapă de măsuri suplimentare, în absența unor măsuri de escaladare a consecințelor suplimentare, foarte importante pentru relațiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia, în cazul unei destabilizări ulterioare a situației din Ucraina.

Aceste reforme sunt în curs de desfășurare în aproape fiecare parte a statului, chiar dacă Ucraina a trebuit să facă față unei noi provocări cu privire la integritatea sa teritorială, agresiunea Rusiei în privinţa granițelor sale, fiind recunoscută pe plan internațional.

În general, rezultatele sunt discutabile, dacă luăm în calcul faptul că Ucraina a făcut pași importanți în anumite sectoare strategice, cum este de exemplu sectorul apărării naţionale, sectorul bancar și sectorul agricol, cu atât mai mult cu cât reformele din instituțiile cheie ale statului, cum ar fi sistemul judiciar, nu au reușit să obțină rezultatele scontate.

Atât Uniunea Europeană cât și statele membre, au ajutat Ucraina în procesul de punere în aplicare a reformelor care vizează acordarea de asistență financiară și expertiză, sprijinind eforturile de reformă materializate în alte țări postcomuniste, care ulterior au devenit state membre ale Uniunii Europene şi care pot chiar să împărtășească cele mai bune practici cu interlocutorii ucraineni.