Consecințele social-economice ale Revoluțiilor Democratice în Europa de Est

În aprilie 1985, la putere în U.R.S.S. a venit o conducere reformatoare în frunte cu Mihail Gorbaciov. Politica promovată de noua conducere s-a numit “restructurare. In viziunea noii conduceri sovietice, socialismul construit de Stalin în U.R.S.S. în anii ’30 s-a păstrat cu schimbări neesenţiale pînă la mijlocul anilor ’80. Obiectivul restructurării a fost demolarea acestui socialism şi realizarea concepţiei socialismului “cooperatorilor civilizaţi”. Acest dezgheţ a şi influenţat schimbarea regimurilor politice din statele Europei de Răsărit.

Polonia este prima ţară din Europa de Est unde s-a înfăptuit revoluţia anticomunistă. Ea a fost precedată de o lungă criză socială. Sistemul autoritar nu putea satisface cerinţele şi interesele păturilor sociale. Criza a condus la un conflict social-politic între puterea conducătoare şi pătura calificată a clasei muncitoare, majoritatea intelectualilor.

În iunie 1989, în Polonia s-au desfăşurat alegeri parlamentare. Poziţiile partidului de conducere au slăbit mult. Tot în 1989 a fost format guvernul în frunte cu T.Mazowiecki. Dominaţia de 40 de ani a comuniştilor în Polonia a luat sfîrşit.

Guvernul condus de T.Mazowiecki a transpus în viaţă un program de restructurare a economiei şi de orientare a ei conform cererii şi ofertei. S-a lichidat controlul asupra preţurilor, a început privatizarea proprietăţii de stat, s-a permis investirea în economie a capitalului occidental. În curînd piaţa a devenit stabilă, cererea era satisfăcută, a dispărut noţiunea de deficit.

Guvernele democratice din Polonia au promovat o politică de limitare a influenţei statului în domeniul economic, de modernizare a agriculturii, de accelerare a privatizării întreprinderilor. Restructurarea economică nu a decurs fără dificultăţi, a scăzut nivelul de trai, a sporit numărul şomerilor, lipseau asigurările sociale etc. ceea ce a provocat nemulţimirea anumitor pături sociale.

Criza economică a afectat şi Ungaria. Autorităţile comuniste căutau ieşirea din situaţia economico-plitică grea. Între timp, s-a consolidat opoziţia, s-a intensificat critica asupra conducerii comuniste. La 23 octombrie 1989 a fost proclamată Republica Ungară, iar la 23 martie şi 4 aprilie 1990 au avut loc primele alegeri libere de după 1945. în alegeri s-au încadrat trei formaţiuni politice principale : Alianţa Democraţilor Liberi, Forumul Democratic şi Partidul Socialist Ungar. Cele mai multe voturi le-a cîştigat Forumul Democratic. Această formaţiune politică s-a pronunţat pentru constituirea unui stat de drept, autoconducere democratică, privatizarea întreprinderilor de stat falimentare şi pentru trecerea activă la economia de piaţă. Preţurile la mărfurile agricole se formau în funcţie de cerere şi ofertă, de cheltuielile prestate, recoltă etc.

Întreprinderile industriale au obţinut dreptul de a-şi gasi singure materie primă, utilaj piese de schimb pentru maşini-unelte etc. În Ungaria s-au creat condiţii propice pentru investitorii străini. Suma investiţiilor străine în 1991 constituia 1,5 mlrd dolari, ceea ce era mai mult decît în toate ţările Europei de Est luate în ansamblu.

În vara anului 1989 situaţia din Bulgaria s-a înrăutăţit. Şi-au reînceput activitatea partidele, au apărut organizaţii politice noi. Un şir de partide au constituit Uniunea Forţelor Democratice(U.F.D.), care a pledat pentru introducerea sistemului multipartit şi a democraţiei parlamentare. Partidul comunist bulgar şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist Bulgar(P.S.B.)care a renunţat la marxism-leninism. Conducerea P.S.B. ţi-a cerut scuze în faţa celor ce au avut de suferit de pe urma regimului totalitar. În plan economic Bulgaria a trecut cu mai multe dificultăţi la reforme şi la economia de piaţă.