Cultura și civilizația Chinei Antice

Valoarea si amplitudinea creatiilor culturii si civilizatiei chineze impresioneaza prin grandoarea si vechimea lor de aproape patru milenii, în spatiul geografic imens de-a lungul marilor fluvii din Extremul Orient: Huang-Ho, Yangtze si Zhuziang, unde prin fertilizarea tehnologica (irigatii, asanari, etc.) a acestor bazine fluviale s-a constituit una din primele civilizatii ale antichitatii, alaturi de cea egipteana, sumeriana-mesopotamiana si indiana. V tea cadrului geografic ofera o mare varietate de conditii naturale si climatice specifice zonelor muntoase, stepelor, deserturilor, câmpiilor fertile sau mlastinoase si de jungla, care au contribuit la configurarea a doua centre economice legate în nord de bazinul Fluviului Galben si în partea centrala si de sud de bazinele fluviilor Albastru si al Perlelor.

În urma cu cca. 3-4 mii de ani î.Hr. în bazinele fluviilor din spatiul civilizatiei chineze, oamenii s-au îndeletnicit cu agricultura, vânatoarea si pescuitul, precum si în activitati mestesugaresti de producere a ceramicii policrome si a prelucrarii metalelor.

Dovezile arheologice evidentiaza ca în nordul Chinei, cu clima uscata si rece, se întinde o imensa câmpie aluvionara foarte fertila în conditii de irigare unde se asigura bogate culturi de mei si grâu. În schimb, zona sudica a Chinei are o clima subtropicala umeda si calda, însa cu relief accidentat, acoperit cu paduri si regiuni mlastinoase, aici s-au cultivat, din cele mai vechi timpuri, orezul, ceaiul si dudul pentru cresterea viermilor de matase.

Chinezii din punct de vedere etnic apartin familiei turano-mongolice, penetrând din N-V Chinei peste populatia bastinasa de neam tartaric (Miao) împinsa treptat, treptat spre S-V, a caror urmasi traiesc în grupuri mici într-o regiune muntoasa. În legatura cu directiile de raspândire si sedentarizare a acestor populatii în China antica sunt emise diverse ipoteze. Cert ramâne un fapt de necontestat de nimeni ca prin calitatile lor umane (harnicie, cumpatare, inventivitate, inteligenta si ospitalitate), chinezii au realizat de timpuriu un înalt nivel de cultura si civilizatie pe acest imens teritoriu .

Capacitatea culturii si civilizatiei chineze de asimilare si integrare lenta a culturii altor populatii (autohtone sau intrate în spatiul chinez) se explica prin unitatea si omogenitatea ei realizata, fara îndoiala, si prin caracterul unificator al scrierii chineze. Cele 214 semne ideografice nu traduc fenomene exprimate prin litere, aceste semne sugereaza imagini concrete, ceea ce a facut ca ideogramele scrierii chineze sa fie adoptate si de alte popoare asiatice care nu vorbesc limba chineza. Daca în jurul anului 1700 scrierea chineza continea H 40.000 ideograme, în dictionarul modern sunt peste 8.000, din care cca. 3.000 sunt utilizate curent în mass-media.

Civilizatia chineza cuprinde în dezvoltarea sa istorica mai multe perioade marcate de diversele dinastii care si-au pus amprenta asupra organizarii politico-statale a Chinei. Istoria chineza îsi afla începuturile sale antice în traditia legendelor, mai mult sau mai putin fanteziste, despre personaje si fapte de civilizatie materiala si spirituala realizate în cadrul acestei arii geografice.