Cultura și Civilizația Greacă

Grecia Antica: formarea si evolutia poporului grec

Civilizatia greaca a preluat elementele de civilizatie urbana din civilizatiile orientale, sintetizându-le si ridicându-le pe alt nivel structural si a constituit astfel originea întregii civilizatii europene. Înaintea civilizatiei grecesti propriu-zise se sintetizeaza pe aceleasi teritorii si purtata de populatii asemanatoare o etapa preliminara reprezentata de civilizatiile minoica si miceniana în mare parte paralele si contemporane cu cele ale Orientului antic si ale Egiptului.

Periodizarea istoriei civilizatiei grecesti:

- 7000-6200 î.e.n. – Protoneolitic;

- 6200-3000 î.e.n. – Neolitic;

- 3000-2700 î.e.n. – Chalcolitic (Epoca metalelor din cupru)

- 2700-1150 î.e.n. – Epoca bronzului (în aceasta perioada se dezvolta civilizatia minoica; 1570-1150 î.e.n. – este perioada civilizatiei miceniene);

- 1150-725 î.e.n. – Epoca geometrica;

- 725-479 î.e.n. – Perioada arhaica;

- 479-323 î.e.n. – Perioada clasica;

- 323 î.e.n. -27 e.n. – Perioada elenistica.

Durând între mileniul al treilea si sfârsitul mileniului al doilea, civilizatiile minoica si miceniana au reprezentat un echivalent al celor orientale dar cu structuri sociale si culturale într-o masura importanta diferite. Civilizatia minoica si miceniana au fost urmate de o îndelungata perioada intermediara, perioada geometrica sau homerica, pentru ca apoi, începând cu secolul al VII-lea î.e.n. sa se dezvolte civilizatia greceasca propriu-zisa cu cele trei etape ale ei: arhaismul, clasicismul si elenismul.

Civilizatia minoica

Având ca epicentru insula Creta si insula Thera (Santorin – astazi), distrusa ulterior în mare parte de un cutremur, civilizatia minoica este caracterizata de ample asezari urbane: Knossos, Phaistos, Hagia-Triada, dominate de un palat. Spre deosebire însa de palatele orientale si egiptene, adevarate fortarete, palatele minoice nu sunt fortificate si sunt ordonate în jurul unei imense curti interioare deschise pe care o marginesc cu fatade deschise, dublate de portice, din coloane de lemn cu capitele de piatra, numite protodorice, curtea interioara servind drept piata publica pentru ceremonii si adunari. Aceasta piata publica este si principalul for ceremonial al comunitatii, fara sa comporte sanctuare închise, misterioase. În curte aveau loc întrecerile si jocurile rituale, reprezentate de altfel în picturi si pe inele sigilare.

Regalitatea cretana se asemana cu cea orientala si egipteana prin faptul ca, dupa acelasi model, se situa în fruntea unei ample birocratii bazata pe un grup social specializat al stiutorilor de carte si avea drept sediu un palat care concentra nu numai functiile rezidentiale si protocolare ci si functiile ceremoniale, administrative, militare si economice ale întregii comunitati. Ca si în Orient, economia era una de schimb în natura, nu monetara, dar, spre deosebire de Orient, comunitatile agricole sau mestesugaresti se pare ca erau constituite din oameni liberi.

Datorita faptului ca majoritatea teritoriilor ocupate de civilizatia minoica erau situate pe insule, navigatia era o ocupatie deosebit de importanta, constituind principalul factor dinamic al societatii.

Civilizatia cretana a inventat un sistem de scriere caracterizat prin 3 etape: etapa hieroglifica, etapa linearului A si etapa linearului B, preluat apoi de societatea miceniana. Dintre acestea doar scrierea lineara B a putut fi descifrata, ea exprimând o limba greceasca primitiva, asemanatoare cu limba lui Homer – aheeana.

Sfârsitul civilizatiei cretane s-a produs brusc, fiind probabil urmarea unui cataclism natural.