Despre Oliver Cromwell, Lord Protector

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Despre Oliver Cromwell, Lord Protector.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Istorie Universala

Extras din document

Oliver Cromwell s-a născut în Huntingdon pe data de 25 aprilie 1599 fiind singurul moștenitor pe linie masculină care a copilăriei din familia sa. De la moartea lui în 1658 ca Lord Protector și până în prezent, viața, cariera și reușitele acestuia au fost subiect de investigație și dezbateri virulente. Ce e cert însă, e că prezența sa a fost un element cheie în timpul celor mai tulburi momente din istoria Imperiului Britanic.

Născut într-o familie cu un statut financiar foarte bun și cu o largă influență regională, a fost educat la Huntingdon și mai apoi la Cambridge, crescând să fie un modest deținător de pământ din Anglia de Est. În urma decesului tatălui său în 1916 și mai apoi a unui unchi de pe linie maternă, moștenirea lăsată în urmă precum și câștigul pe care-l făcea nu erau de ajuns pentru a întreține o familie în continuă expansiune. Trăia din cultivarea pământului și colectarea dărilor, mai întâi în zona sa natală, apoi începând din 1631 în St.Ives și din 1936 în Ely. Deși statutul financiar îl plasa acum pe ultimele locuri, Cromwell făcea parte din nobilimea deținătoare de pământ, cunoscută sub numele de”gentry„ care dominau scena politică și socială a țării. Până în 1640 a avut un rol minor în administrația locală și niciunul în politica națională. Odată cu conflictele dintre rege si parlament urmate de izbucnirea războaielor civile, a reușit să se ridice din obscuritate și să ajungă la putere.

I. Ascensiunea politică și militară

1.1 În primăvara anului 1640, regele a convocat Parlamentul cel scurt, fiind obligat pe de o parte, de banii irosiți în războiul cu scoțienii, cât și de nevoia de a aduce în sprijinul lui deputații pentru viitoarele sale confruntări . Oliver Cromwell este și el parte din acest parlament, fiind ales ca unul dintre cei doi deputați trimiși de Cambridge, atestând renumele local de care se bucura precum și înălțarea spre „ ranguri și putere” , după cum va dovedi 13 ani mai târziu prin titlul său de Lord Protector.

La 3-4 ianuarie 1642 regele, pierzându-și răbdarea, surprinde Camera Lorzilor cu un „impeachment” dat de procurorul general, făcând istorică încercarea de a-i lua prin surprindere pe cei cinci deputați pe care-i bănuia vinovați ca fiind instigatorii prelungitelor încercări de răsturnare a monarhiei. După această mișcare eșuată, regele părăsește Londra iar pentru partizanii angajați ai Parlamentului, precum Cromwell, lupta personală cu Carol era oficial începută pe plan ideologic, și mai târziu pe teren, după înălțarea steagului de război de către rege la Nottingham opt luni mai târziu . Cromwell a fost unul dintre cei 14 deputați împuterniciți delegați de către Comitetul pentru Irlanda al Camerei pentru a sprijini și rezolva afacerile irlandeze, participând și la crearea celor „Nouăsprezece propuneri” adresate la 2 iunie ca un ultimatum regelui, și afirmând în toate punctele sale ideea suveranității parlamentului.

Astfel se începe preludiul războiului ce avea să izbucnească în curând. Nordul catolic si vestul erau mai curând de partea regelui, în timp ce sudul și estul erau de partea parlamentului. Așadar ambele părți căutau să obțină sprijinul țării, iar în această etapă poziția universităților Oxford și Cambridge capată o importanță deosebită, regele sperând să obțină un răspuns loial atât din punct de vedere finaciar cât și politic. Intenția sa s-a făcut cunoscută printr-o scrisoare trimisă la 24 iulie în care regele sugera ca o parte din argintăria colegiilor să îi fie trimisă la York. Oliver Cromwell deputatul orașului Cambridge, acum comandant militar al armatei parlamentului, interceptează argintăria, păcălindu-i pe regaliști și confiscând argintăria raportată Parlamentului ca având o valoare de 20 000 de lire sterline.

1.2 Carol I înalță la Nottingham în data de 20 august steagul războiului, având alături de el o adunare de prinți constituită din fii săi precum și din nepoții săi, prinții palatini Rupert și Mauriciu de Renania. În numele regelui, un herald citește proclamația de război împotriva „rebeliunii contelui Essex”. Regele avea un plan clar, de a înconjura Londra; parlamentul nu are nici unul, înafară de a-l prinde pe rege viu.

Iau parte activă la război - în ambele tabere - cei mai buni oameni ai națiunii, cu vitejie și credință, dar cu o știință militară destul de mediocră, în urma perioadei de stabilitate dată de domnia dinastiei Tudor. Unii șefi de armată, ca Rupert de Renania deși bun cavaler dar prost tactician, au avut sarcini de comandă pe continent. Alții, precum Oliver Cromwell comandantul unei mici trupe armate de cavaleriști, aveau cunoștințe militare doar din lucrări de strategie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Despre Oliver Cromwell, Lord Protector.docx

Bibliografie

1. Fraser, Antonia, Cromwell, Editura Politică, București, 1982
2. Mureșan, Camil, Revoluția burgheză din Anglia, Editura științifică, București, 1964
3. Maurois, Andre, Istoria Angliei, Editura Orizonturi, București, 1987