Dinastia Tudorilor

In secolul XVI un rege sarac ar fi însemnat un rege slab, un rege fara putere asupra parlamentului si nobilimii. Henric al -VII-lea este primul rege din dinastia Tudorilor care iubeste banul—banul devenit dupa prabusirea societatii feudale cel mai important factor de desemnare a puterii.

Cu privire la Henric al-VII-lea se nasc doua legende. Prima ne dezvaluie un personaj distant, misterios, un monarh. A doua ne releva un rege avar si suspicios al carui lux a curtii, frumusetea bijuteriilor, hainele sale din materiale alese precum catifeaua si stofa aramie atrageau privirile uimite ale ambasadorilor milanezi si spanioli.

Razboiul Celor doua Roze a avut numeroase efecte. I-a dezgustat pe oraseni si pe tarani de orice fel de anarhie feudala, a slabit nobilimea anglo-normanda, a facut ca numarul marilor seniori sa devina foarte mic. Astfel în parlamentul lui Henric al-VII-lea sunt convocati numai 29 de lorzi temporali iar influenta lor este slaba. Cu toate ca parlamentul a avut o perioada infloritoare, in urma tulburarilor acestea, incepe sa-si piarda din prestigiu. Camera Comunelor nu putea fi aleasa liber decât daca o putere centrala solida îi apara pe alegatori de interventia seniorilor locali. Tudorii se sprijina pe trei clase noi : -gentry—reprezinta totalitatea gentlemen-ilor care traiesc la tara. Cineva putea fi gentleman fara sa fie innobilat si chiar fara sa aiba pamânt feudal. Gentry cuprinde si pe descendentul cavalerului si pe comerciantul bogat.Aceasta clasa are ca limita inferioara un cens funciar.

-yeomen-ii formeaza o clasa rurala inferioara gentry-ului superioara fostilor vilani. Ei sunt indivizi care au cel putin 40 de silingi venit. Ei sunt o clasa care muncesc cu bratele si nu le este nici frica sa lupte.

-comerciantii erau formati din pirati si armatori. Negustorii englezi se duceau sa îsi vânda marfurile (si in special tesaturi) pâna in Rusia.

Henric al-VII-lea îsi da seama ca “viitorul poporului sau era apa”. Astfel Henric al-VII-lea a încurajat foarte mult navigatia construind nave mari cum ar fi: Mary-Fortune, Sweepstake, nave pe care le-a inchiriat comerciantilor. Henric al-VII-lea a inteles ca lupta pentru pietele externe avea sa devina o forma a marii politici engleze. Sprijinul pe care acesta îl va acorda marinei si comertului i-a atras simpatia orasenilor. Sprijinindu-se pe cele trei clase, regale i-a putut domoli pe marii baroni. Stiind ca juriile provinciale erau intimidate de prestigiul fostilor stapani, adusese procesele primejdioase in fata unei Curti a prerogativelor—Camera înstelata.

In timpul lui Henric al-VII-lea parlamentul nu a fost convocat decât de sapte ori. Regele nu guverna decât asistat de Consiliul sau format din oraseni educati in universitati. Din cauza ca nu exista birocratie centrala, Curtea si regele nu pot guverna decât utilizând în comitate si tîrguri reteaua strânsa a institutiilor locale. Societatea în secolul al-XVI-lea are datoria sa întretina viata infirmilor, a batranilor, a orbilor si a nebunilor. Bogatii construiau case gratuite pentru saraci. Batranilor fara nici un venit parohia trebuia sa le plateasca o pensie. Daca intr-o parohie numarul saracilor facea insuportabila greutatea lor, se întampla ca o parohie mai bogata sa primeasca ordinul sa o ajute pe cea vecina. Squire-ul avea datoria sa accepte functia de judecator de pace. Judecatorul de pace nu era ales ci numit de rege. El era o legatura intre parohie si comitat. De patru ori pe an participa la sesiuni în orasul capitala a comitatului. Rolul sau era foarte mare si era in acelasi timp reprezentant al puterii centrale si o putere locala independenta fata de guvernare. La început au existat doar sase judecatori de fiecare comitat, mai târziu numarul lor crescând (39 în 1635). Sub dinastia Tudorilor se va transforma atat regimul politic cât si aparatul sau intelectual si spiritual. Efectele pe care le au Renasterea italiana si reforma germana sunt destul de cautate. Tinerii sunt interesati de Savonarola si de Marsilio Ficino . Caracterele nationale sunt de pe acum definite. Senzualitatea marilor italieni, dragostea lor pasionanta pentru tablouri si statui, papii umanisti si prea înclinati spre cele umane toate acestea îi scandalizeaza pe tineri. De-a lungul istoriei lor, englezii desi erau atrasi de civilizatiile mediteraniene, vor considera ca aceste atractii sunt o ispita diavoleasca.