Economia României moderne

Introducere

Uneori credem ca timpul istoriei rastoarna trecutul peste noi ,in timp ce preocuparile de ieri isi intorc fata catre o noua generatie ,pentru ca ele fac parte din evolutia fireasca a unui popor ce se afla in permanenta tranzitie.

Tocmai de aceea prin intermediul proiectului de fata ne propunem sa aducem in discutie o problematica ampla, aceea a Romaniei,stat aflat in continua tranzitie ,prins intre concepte distincte,dar definitorii pentru a intelege evolutia acesteia spre modernitate:

*agricultura - industrie

*liber schimb – protectionism

*capital roman – capital strain

Avand in vedere aceste aspecte , vom incerca sa deslusim drumul urmat de Romania pentru dezvoltarea sa social-economica in special in perioada 1877 – 1914.

Anul 1987 a insemnat pentru Romania o pagina importanta de istorie,care a determinat ulterior dezvoltarea economica a acesteia,inscriind-o pe drumul spre modernitate .

A fost oare insa suficienta proclamarea independentei de stat pentru a atinge un prag inalt al dezvoltarii?

Din pacate nu. Agricultura care traversa o perioada dificila , reuseste se se “dezmorteasca “ abia dupa evenimente ca rascoala taranilor de la 1907,dupa promovarea legilor protectioniste si dupa patrunderea in tara noastra a curentului industrialist,care ajuta la dezvoltarea agriculturii,chiar prin promovarea industriei ce oferea utilajele necesare pentru o productivitate mai mare deci ,implicit , o crestere economica mai mare.

Cu alte cuvinte prin impletirea cu industria,agricultura a avut si ea un cuvant de spus in formarea Romaniei moderne.

Insa doar dorinta de dezvoltare a industriei a fost suficienta?

Nu,pentru dezvoltarea industriala concreta a fost nevoie de mai mult;de metode concrete si mijloace prin care sa fie developata industria.

Unul din aceste mijloace a fost capitalul strain la care tara noastra a apelat,pentru a reusi o productivitate mai mare in cadrul industriei.

Un alt factor important in dezvoltarea industriala,deci implicit a cresterii economice a Romaniei a fost promovarea protectiomismului,ulterior adoptat de catre tara noastra,prin intermediul caruia Romania a capatat un avant economic important

Economia Romaniei Moderne 1877-1914

Cap1. Structura pe ramuri a economiei nationale- agricultura sau industrie

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in anii de pana la primul razboi mondial, agricultura a continuat sa fie baza economiei romanesti. Marea majoritate a populatiei locuia la sate si depindea de agricultura ca sa isi duca traiul.

Agricultura a fost si ramane pentru toate timpurile o activitate de baza, vitala pentru existenta si dezvoltarea economica si sociala a tarii. Agricultura din tara noastra a traversat mari transformari structurale ca urmare a procesului de cooperativizare si de etatizare, context in care s-a dezvoltat, ocupand locul cuvenit in structura ramurilor economiei noastre nationale.

Agricultura Romaniei intre 1900-1914

In acesti ani, agricultura a inregistrat oarece progrese, crescand suprafetele cultivate si productia la hectar. Desi culturile de plante tehnice, leguminoasele, tubercule etc. au inregistrat unele progrese, agricultura Romaniei a ramas predominant cerealiera.

Unele progrese au fost realizate in agricultura in inzestrarea mosiilor cu masini si unelte agricole. Revista “Romania agricola” scria in numarul sau din 6 mai 1912 “…Agricultura noastra de azi nu ar putea recurge la seceratul cu mana, chiar daca ar exista brate de munca suficiente”.

Agricultura romaniei era ramasa in urma ca inzestrare tehnica, mai ales in ceea ce priveste gospodariile romanesti.

Proprietatea mosiereasca a constituit baza mentinerii puternicelor ramasite ale relatiilor feudale de exploatare a taranimii si prin acesta o frana in dezvoltarea intregii economii a tarii. In 1905 taranii munceau in dijma o suprafata de aproximativ 1,7 mil hectare, din totalul de cca. 4 mil hectare teren arabil al marii proprietati mosieresti. Din aceasta suprafata muncita in dijma, aproximativ 40% era lucrata in sistemul dijmei de-a valma, iar restul in sistemul dijmei la tarla.

Folosirea muncii salariate in agricultura tarii a facut progrese. La finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, marea arendasie a luat proportii inseminate in Romania. Astfel in anii premergatori rascoalelor taranesti din 1907, 60% din suprafata cultivata a mosiilor cu peste 100 ha era exloatata de catre arendasi, procentul crescand cu cat mosiile erau mai mari.

O expresie a dezvoltarii capitaliste a agriculturii a constituit-o adancirea caracterului ei lucrativ, comercial. In anii 1900-1914 s-a accentuat specializarea unor regiuni in anumite productii agricole, prelucrarea industriala a produselor agriculturii, cresterea puternica a exportului de cereale. Astfel, desi marea masa a taranimii din tara noastra se hranea insuficient, exportul de cereale al Romaniei a crescut puternic. Romania in anii premergatori primului razboi mondial, a ocupat unul din primele locuri printre tarile exportatoare de porumb si grau pe piata mondiala.

Industria intre 1900-1914

Structura industriei a trecut prin modificari semnificative, chiar daca neregulate, in aceasta perioada. Dezintegrarea vechiului sistem al breslelor a avut loc in sfarsit, iar subminarea industriei mestesugaresti si-a urmat cursul inexorabil, atat la sate cat si la orase. Cauzele trebuie cautate in dezvoltarea constanta a procesului de prelucrare pe scara larga si de fabricare in tara, precum si in integrarea Romaniei intr-o mai mare masura in sistemul economic vest-european, deschizand larg portile produselor manufacturate si capitalului din exterior. Prin intermediul legislatiei si al agentiilor regulatoare, statul s-a plasat de partea industriei moderne in dauna metodelor traditionale de productie. Cu toate ca, in 1914, industria romaneasca in intregime inregistrase progrese remarcabile, mai ramaneau inca lacune serioase. Elementele-cheie ale unei baze industriale moderne, precum metalurgia si constructia de masini erau inca practic inexistente, iar industria ramanea strans legata de agricultura, intrucat predomina prelucrarea materiilor prime – alimente, produse lemnoase si petrol.

In scopul sprijinirii dezvoltarii industriei, statul a luat in anii 1900-1914 unele masuri , prin care politica de incurajare a industriei a fost intensificata.

Pentru incurajarea industriei textile, in iunie 1906, a fost promulgata o lege prin care fabricantii de textile erau scutiti de taxe vamale la importul de fir de in si canepa, cu conditia ca importul acestor produse sa scada anual cu 10%, astfel incat, in al 10-lea an de la aparitia legii, intregul consum de fir de in si canepa sa fie satisfacut din productia indigena.

In 1910, ca si la inceputul secolului al XX-lea, pe primul plan se situa industria alimentara. Din cele 472 de intreprinderi incurajate de stat, 123, adica 26%, apartinea industriei alimentare.

Progrese mari au fost realizate in industria petroliera, astfel ca in 1914 capitalul investit in aceasta ramura se ridica, dupa unele date, la 40 de milioane de lei, ceea ce insemna, fata de 1900, o crestere de 11 ori. Datorita importantei mereu crescande a petrolului pe plan mondial si a conditiilor avantajoase de exploatare a resurselor petroliere pe care le obtinea in tara noastra, capitalul strain a infiintat o serie de mari societati pentru extractia si prelucrarea petrolului.

Dupa 1910, pana in ajunul primului razboi mondial, industria capitalista s-a dezvoltata ceva mai rapid. Dezvoltarea pietei intrene si cresterea cerintelor pietei externe pentru unele produse romanesti au stimulat investitiile de capital in industrie, ceea ce a dus la cresterea numarului de intreprinderi si la sporirea capacitatilor de productie. De data aceasta, un rol din cele mai importante pentru dezvoltarea industriei l-a avut statul prin politica sa protectionista.