Egiptul Antic

S-a discutat mult despre o posibila calatorie a filosofului grec Platon în Egipt, acolo unde acesta ar fi primit formarea si instruirea necesara de la sacerdotii indigeni în scopul de a accede în modul cel mai direct la vechile izvoare ale gândirii traditionale. Nu se stie cu siguranta daca Platon a fost cu adevarat în Egipt, deoarece nu exista marturii sigure despre aceasta calatorie. Daca s-ar fi înfaptuit, ar fi avut loc în jurul anului 338-387 î.Hr., într-o epoca precedenta scrierii dialogurilor sale de maturitate. Egiptul era perceput ca depozitarul unei stiinte foarte vechi si extraordinare. În arta, dar mai ales în domeniul religios si în domeniul cultural, s-a realizat cel mai fin produs al unei fecunde întâlniri dintre cele doua culturi: elenistica si egipteana. Pâna si lumea romana, care privind mai simplist Egiptul doar ca pe o parte a unui Orient imaginar, a fost sedusa de aceasta civilizatie antica, de credintele religioase, favorizând astfel raspândirea cultelor misterioase si a primelor religii de salvare individuala înainte de crestinism. Raporturile între Egipt si cultura occidentala au slabit din ce în ce mai mult începând cu antichitatea si întregul ev mediu. Au reaparut mai apoi în timpul lui Lorenzo de Medici prin intermediul literaturii neoplastice si ermetice, datorita unor oameni ca Pico della Mirandola si Marsilio Ficino. Pâna la iluminist sau mai exact pâna la descifrarea scrierii hieroglifice de catre J.F. Champollion, nimeni nu putea pune la îndoiala faptul ca textele „ermetice” ar fi putut contine conceptii si idei cu origini îndepartate egiptene. Campania di Egipt condusa de Napoleon Bonaparte a fost cea care a redescoperit lumii moderne vechea cultura egipteana, restituind imaginea autentica a acelor monumente si texte.

Astazi se cunosc multe din cele ce se petreceau pe malurile Nilului (acum 4.00 de ani), dar totodata trebuie sa fim constienti ca exista multe semne de întrebare legate de acel orizont îndepartat. Aceste întrebari sunt destinate sa ramâna fara raspuns pentru multi ani de-acum înainte sau poate pentru totdeauna. Mostenirea culturala a Egiptului Antic e mai mult decât actuala. Trebuie doar sa ne gândim la popularitatea pe care au dobândit-o egiptenii si istoria lor în ultimii ani datorita unor romane, cinematografiei si numeroaselor transmisii televizate.

SURSE DE DOCUMENTARE

Istoria acestei perioade se bazeaza pe informatiile oferite de sursele documentare interne sau externe.Primele constau în texte scurte de pe vasele descoperite în necropolele dinastice timpurii sau în sigilii. Acestora le putem adauga si informatii oferite de izvoare istorice importante cum ar fi: Piatra de la Palermo, listele regale etc.Izvoarele externe constau în principal din scrierile târzii ale autorilor antici clasici.Cei mai multi egiptologi sunt de acord în a recunoaste ca probabil etapa premergatoare este caracterizata de existenta unor mici districte, independente, pe baza carora se vor structura viitoarele unitati administrative: nomele. Acestea aveau un teritoriu bine definit, cu o capitala si un sef propriu. Fiecare avea câte o divinitate locala care putea fi emblema nomei respective.