Etapele de Extindere al UE

Introducere

Inainte de a deveni un adevarat obiectiv politic, idea unificarii Europei nu era decat un vis al filozofilor si vizionarilor.Victor Hugo, de exemplu, a avansat ideea “Statelor Unite ale Europei”, fiind inspirat de idealurile umaniste. Visul acesta a fost insa spulberat de groaznicele razboaie care au devansat continental in prima jumatate a sec.XX.

O noua forma de speranta a luat insa nastere din ruinele celui de-al doilea razboi mondial. Cei care au opus rezistenta totalitarismului in timpul celui de-al doilea razboi mondial erau hotariti sa puna capat antagonismului international si rivalitatilor in Europa si astfel sa creeze conditiile necesare unei paci durabile. Intre 1945 si 1950, cativa oameni de stat, precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi si Winston Churchill, s-au hotarit sa convinga cetatenii de necesitatea intrarii intr-o etapa noua, cea a unei organizari structurate a Europei Occidentale, bazata pe interese commune si fondate pe tratate, care ar garanta statul de drept si egalitatea intre toate tarile member.

Preluind o idée mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministrul de Externe al Frantei) propune, la 9 mai 1950, instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Astfel, tarile cera odinioara se confruntau pe campul de lupta decide sa plaseze productia de carbine si otel sub responsabilitatea unei autoritati supreme commune. Din punct de vedere practice, dar si symbolic, spectrul conflictelor a fost transformat intr-un instrument al pacii si reconcilierii.

Dupa caderea Zidului Berlinului in 1989, Uniunea Europeana a fost cea care a incurajat reunificarea Germaniei. In 1991, odata cu prabusirea Imperiului Sovietic, fostele tari comuniste din Europa Centrala si de Est decid, la ridul lor, dupa ce timp de decenii s-au aflat sub tutela Pactului de la Varsovia, ca viitorul lor este legat de cel al marii familii a natiunilor democratice din Europa .

Procesul de Extindere continua si astazi. Astfel, in timp ce Turcia si Croatia au inceput negocierile de aderare in octombrie 2005, o serie de tari din Blacani si-au depus si ele candidatura, ceea ce ar putea duce, intr-o buna zi, la aderarea efectiva a acestora la marea familie europeana.

La ora actuala, tendintele demografice in UE nu sunt foarte favorabile, in comparatie cu celelalte state ale lumii. De aceea , statele member trebuie sa se apropie tot mai mult pentru a asigura cresterea economica si pentru a se mentine competitive la nivel mondial. Niciun stat membru nu este pregatit sa faca fata, singur, concurentei pe plan mondial in domeniul comertului. Astfel, piata unica le ofera intreprinderilor europene o platforma vitala, asigurindu-le competitivitatea pe pietele mondiale.

Dupa jumatate de secol de constructie europeana, UE in ansamblul sau este mai impunatoare decit fiecare stat membru luat separate: ea exercita o influenta economica, sociala, tehnologica, comerciala si politica mult mai mare decat daca acestea ar fi trebuit sa actioneze individual. Faptul ca UE intreprinde actiuni comune si se exprima printr-o singura voce constituie o valoare adaugata incontestabila pentru Europa.

De ce?

• Fiind prima putere comerciala in lume, UE joaca un rol decisiv in negocierile internationale, respectiv cele din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), compusa din 149 tari, precum si in punerea in aplicare a Protocolului de la Kyoto privind schimbarile climatice si poluarea atmosferica;

• Deoarece adopta pozotii clare in ceea ce priveste unele teme sensibile, importante pentru cetateanul de rind, precum protectia mediului, resursele de energie regenerabila, “principiul precautiei” in materie de securitate alimentara, aspectele etice ale biotehnologiilor si necesitatea protejarii speciilor pe cale de disparitie;

• Deoarece a lansat o serie de initiative importante pentru dezvoltare durabila a intregii planete, in legatura cu “Summitul Pamintului” de la Johannesburg, in 2002.

Vechiul adagio “unirea face puterea” este mai pertinent ca niciodata pentru europenii de azi. Totusi, procesul de integrare europeana nu a sablonat diversele moduri de viata, traditiile si culturile popoarelor sale. Intr-adevar, diversitatea reprezinta o valoare majora pentru Uniunea Europeana.

1 CAPITOLUL I : ZECE PAŞI ISTORICI

1.1 1951:Instituire Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului de catre cei sase membri fondatori

La 9 mai 1950 Declaratia Schuman propune instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piata comuna a carbunelui si a otelului intre cele sase state fondatoare (Belgia, Republica Federala Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos). Scopul, in urma celui de-al doilea razboi mondial, era de a asigura pacea intre popoarele europene invingatoare si cele invinse si de a le apropia, facilitandu-le colaborarea de pe pozitii egale in cadrul unor institutii comune.

1.2 1957:Tratatul de la Roma instituie o piata comuna

La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei sase au hotarit sa instituie Comunitatea Economica Europeana (CEE) bazata pe o piata comuna mai extinsa, incluzind o gama larga de bunuri si servicii. Taxele vamale intre cele sase state au fost eliminate in totalitate la data de 01 iulie 1968, iar in cursul anilor 60 au fost create politici comune, in special in domeniul comertului si al agriculturii.

1.3 1973:Comunitatea se extinde (numara acum noua state membre) si dezvolta politici comune

Acest proiect a avut un success atit de mare, incit Danemarca, Irlanda si Regatul Unit au decis sa se alature Comunitatii. Prima extindere, de la sase la noua membri, a avut loc in 1973. In acelasi timp, s-au aplicat noi politici sociale si de mediu , iar in 1975 s-a infiintat Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR).

1.4 1979:Primele alegeri prin vot universal pentru Parlamentul European

In iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea Europeana prin organizarea primelor alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizeaza odata in cinci ani.

1.5 1981:Prima extindere in spatiul mediteranean

In 1981, Grecia s-a alaturat Comunitatii, urmata de Spania si Portugalia in 1986. Astfel a fost consolidata prezenta Comunitatii in Europa de Sud, urgentind nevoia de extindere a programelor de ajutor regional.

1.6 1993:Realizarea pietei unice

Recesiunea economica mondiala de la inceputul anilor 1980 a adus cu sine un val de “europesimism”. Cu toate acestea, speranta a renascut in 1985 cind Comisia Europeana, sub presedintia lui Jacques Delors, a prezentat Cartea alba privind calendarul pentru realizarea pietei unice europene pina la data de 01 ianuarie 1993. Acest tel ambitios a fost inclus in Actul Unic Ueropean semnat in februarie 1986 si intrat in vigoare la data de 01 iulie 1987.

1.7 1993:Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeana

Structura politica a Europei s-a schimbat categoric odata cu caderea zidului Berlinului in 1989. Aceasta a condus la unificarea Germaniei in octombrie 1990 si democratizarea tarilor Europei Centrale si de Est prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietica a incetat sa existe in decembrie 1991. In acelasi timp, statele membre negociau noul Tratat privind Uniunea Europeana, care a fost adoptat in decembrie 1991, la Maastricht, de catre Consiliul European format din sefi de stat si guvern. Acesta a intrat in vigoare la 01 noiembrie 1993. Tratatul a creat Uniunea Europeana (UE), adaugind domenii de cooperare interguvernamentala structurilor comunitare integrate existente.