Europa în lumea contemporană

Desi ocupa doar 7 % din intinderea uscatului si 10 % din populatia globului, Europa detine aproape jumatate din comertul mondial si principalul loc la o serie de produse industriale (produse siderurgice, derivate din rafinarea petrolului, masini, diferite utilaje, produse chimice etc.) si materii prime (fier, carbune, sare etc.).

Descoperirile geografice si revolutia industriala au extins influenta Europei la dimensiunile intregii planete. Tari europene precum Regatul Unit, Franta, Spania, Portugalia, Olanda, Belgia si-ai construit mari imperii coloniale. Rusia, pornind de la nucleul ei european, a extins limitele Europei, in Asia de Nord, pana la Pacific.

Pe intinse spatii continentale ale lumii se vorbesc limbi europene sau limba oficiala este o limba europeana.

Orasele europene au fost mari centre urbane de-a lungul timpului : Atena si Roma (in antichitate0, Bizant (apoi Constantinopole) in Evul Mediu, Londra, Paris si Moscova in epoca moderna si contemporana.

Industria si tehnologia contemporana isi au originea in Europa, iar cultura si civilizatia din antichitate si din timpul Renasterii au influentat cultura si civilizatia mondiala.

Europa are o prezenta continua in spatiul cosmic (prin Federatia Rusa, Franta si alte tari). Cea mai dezvoltata tara a lumii contemporane (SUA) are la baza o populatie si o experienta predominant europene.

In actuala lume multipolara, Europa are un rol deosebit de important si de activ, participand creator la schimbul mondial de bunuri, valori si informatii.

Europa, atat de unitara sub raportul geografiei si istoriei comune, este totodata teritoriul unei mari diversitati umane, ceea ce confera tarilor si popoarelor sale o identitate proprie. A fi olandez, francez, italian, portughez, rus, englez, maghiar, grec, danez, ucrainean, roman sau de alta nationalitate inseamna sa apartii unui anumit spatiu geografic si uman, dar inseamna sa fii in acelasi timp european.

Originalitatea fiecarei tari si a fiecarui popor a determinat elaborarea unor raspunsuri proprii la toate problemele fundamentale ale omenirii.

Aceste raspunsuri constituie tot atatea posibilitati de a progresa in stiinta, cultura si civilizatie.

Intr-o lume in transformare, Europa va trebui sa dea raspunsuri corespunzatoare principalelor probleme ale contemporaneitatii : deteriorarea mediul inconjurator, epuizarea unor resurse energetice, mobilitatea teritoriala a populatiei, modificarile climatice si multe altele. Exista o speranta ca societatea umana se va indrepta spre o alta era, o era de bunastare, progres si echilibru moral. Iar in acest viitor apropiat, noi, europenii, speram ca patria noastra comuna, Europa, sa aiba acelasi rol important pe care l-a avut si pana acum de-a lungul istoriei.

Cultura si civilizatia româna - scurta istorie

Cultura româneasca are etosul ei propriu, generat de cadrul geografic si istoric al evolutiei sale. Curente apartinand unor arii si traditii culturale distincte s-au intrepatruns, simultan si succesiv, in acest context. Singurii credinciosi crestini ortodocsi printre popoare latine si singurulul popor latin in spatiul ortodox estic, românii au pastrat in mod tenace radacinile lor romane si au incercat din greu sa o armonizeze cu ortodoxismul, pentru a transforma "insularitatea" etnica intr-un dialog fecund cu celelalte culturi.

Inca de la primele forme de organizare de stat din secolul 18, cultura si civilizatia româna a cunoscut doua curente coexistente, care au alternat ori s-au intrepatruns: unul european si altul oriental. Relatia dintre ele a depins de regiune, de domeniul cultural specific (arhitectura este sfera de coexistenta si confluenta a ambelor curente, in timp ce pictura legata mai mult de canoanele religioase, s-a integrat in traditia bizantina), de epoca (in Moldova si Valahia domnia fanariota a fost o perioada de influenta orientala maxima, simtita mai ales in orase, in timp ce civilizatia si-a pastrat formele traditionale).

In 1508 domnitorul Radu cel Mare al Tarii Românesti a ordonat preotului Macarie de a tipari o carte de rugaciuni. Aceasta a fost prima carte tiparita in slavona pe teritoriul românesc. Limba româna a fost adoptata mai tarziu in literatura scrisa, prima care fiind tiparita in 1544. In biserici si cancelarii scrisul in slavona a rezistat pana spre sfarsitul secolului 17.