Evoluția și gestionarea crizelor geopolitice

Abordări teoretice

Analiza realităţii/fenomenului geopolitic cu metode şi tehnici proprii istoricului conduce la concluzia că acesta a apărut în câmpul relaţiilor internaţionale din momentul în care un stat a avut interesul şi forţa necesară să-şi impună suveranitatea sau controlul în alte zone geografice apropiate sau mai depărtate de spaţiul pe care s-a constituit ca entitate politică de sine stătătoare. Fenomenul a fost sesizat şi observat încă de la începuturile manifestării lui în viaţa popoarelor antice, dar nu s-a constituit în disciplină/ştiinţă decât foarte târziu, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul veacului următor.

De remarcat faptul că, în ceea ce priveşte teoria geopolitică, opiniile referitoare la definirea fenomenului/realităţii, la interpretarea şi mai ales la prognozarea evoluţiei sale sunt extrem de diverse şi îmbracă întreg registrul de la concordanţă până la contradicţii şi negare de sensuri. Acest aspect prezent în dezbaterile şi lucrările de geopolitică a condus de multe ori nu la clarificarea acelui segment al relaţiilor dintre state sau alţi actori, care este geopolitica, ci la sporirea confuziei.

Nevoia unei reflecţii teoretice şi metodologice asupra geopoliticii şi geostrategiei se impune astăzi cu tot mai mare acuitate din mai multe motive. Creşterea în complexitate şi dinamism a vieţii internaţionale contemporane a determinat şi multiplicarea perspectivelor de analiză. Nu de puţine ori s-a apelat la paradigmele geopolitice pentru a se mări plajă de explicaţii a cauzelor care au condus la apariţia unor fenomene şi procese care au complicat mediul internaţional. Nu mai surprinde astăzi faptul că numărul de studii, analize, lucrări şi alte” produse “specifice geopoliticii şi geostrategiei a ajuns la cifre de ordinul milioanelor.

Cu toate sincopele şi poticnelile inerente unei dezvoltării teoretice şi practic-aplicative, geopolitică a cunoscut o permanentă acumulare atât la nivel conceptual cât şi al paradigmelor. Dacă în deceniile şapte şi opt geopolitica şi geostrategia erau, cu puţine nuanţări, văzute la fel ca în perioada lor de maximă afirmare ca discipline care studiază impactul mediului fizico-geografic asupra politicii statelor astăzi, o abordare atât de simplă şi determinist mecanicistă nu mai este posibilă. Anii ’80 şi ’90 ai veacului trecut au marcat o perioadă de autoreflecţie a acestor discipline şi geopolitică a făcut saltul către neoclasic (Critical geopolitics) devenind, prin noile sale paradigme, una dintre disciplinele care studiază şi analizează relaţiile internaţionale contemporane.

Geopolitică a avut o evoluţie care, în mare măsură, a fost determinată de nivelul dezvoltării cunoaşterii în domeniul disciplinelor socio-umane cât şi de concepţiile filozofice şi politice care au dominat la un moment dat lumea ştiinţifică, academică, politică, diplomatică şi nu în ultimul rând opinia publică.

Geopolitica prin metodele sale de analiză poate să dea răspuns la întrebarea de ce un actor întră în raporturi de rivalitate într-un spaţiu geografic/virtual şi de ce îşi manifestă dezinteresul pentru un altul. Geostrategia va răspunde întotdeauna la întrebarea prin ce mijloace (strategii) actorul îşi poate realiza interesul în acel spaţiu. Astăzi sunt folosite o gamă largă de strategii de la cele militare până la cele economice, imagologice sau diplomatice.

Geopolitica este mai întâi o realitate, un tip aparte de comportament al actorilor în mediul internaţional şi apoi o reprezentare a acelei realităţi care prin operaţionalizare poate să devină şi metodă/instrument de analiză a relaţiilor internaţionale.

Confuzia dintre realitatea geopolitică şi produsul reflectării acesteia de către specialiştii şi analiştii fenomenului politic contemporan s-a menţinut datorită atractivităţii şi succesului de care s-au bucurat unele scheme-mecaniciste de explicare a relaţiilor de putere şi interes dintre state (“Heartland”; “Rimland”; “world Island”, etc.) dar şi din interes politic. Diplomaţia unor mari puteri, şi nu numai, au făcut din teoriile determinst-geografice ale geopoliticii clasice vector de transport al propagandei puse în slujba justificării politicii lor externe. Acest fapt a generat după cel de-al doilea război mondial un curent, nejustificat, de respingere în bloc geopoliticii şi etichetarea nedreaptă a tuturor cercetărilor şi analizelor geopolitice ca fiind propagandă şi manipulare prin reprezentări cartografice.