Evul Mediu - Periodizare

-În timp ce estul Europei se afla sub influenţa şi protecţia bizantină , occidentul suportă invazia popoarelor germanice care vor distruge vechile structuri romane şi vor forma propriile state pe care le organizează din punct de vedere politic şi administrativ pe baza modelelor germane .

-În acelaşi timp popoarele germanice găsesc în Occidentul european populaţia romanizată şi creştinată , superioară din punct de vedere cultural .

-Se va produce prin urmare un proces de influenţare reciprocă numit de specialişti aculturaţie în care germanii îşi aduc propriile structuri şi modele de viaţă pe care le implantează pe vechiul fond roman, conservând în bună măsură civilizaţia greco –romană.

-Acest dublu proces de romanizare treptată a barbarilor germanici şi de creştinare a lor dar şi de conturare a unor sisteme sociale noi – germanice se va produce treptat începând din anul 395 .

-Specialiştii consideră că Evul mediu se termină odată cu căderea Constantinopolului în 1453 şi respectiv cu instiutirea primelor forme de cultură şi civilizaţie care anunţau renaşterea în Occident ( începând cu sec. XIII italian – protorenaşterea ) .

Evul mediu durează şi în Occident cca 1000 de ani fiind împărţit în mai multe faze de dezvoltare în conformitate cu evoluţiile pe plan politic, social şi cultural :

1.prima fază de dezv. -Evul Mediu timpuriu – 395 – 476

395 – despărţirea celor două Imperii – de răsărit şi de apus

476 marchează sfârşitul definitiv al lumii romane occidentale prin cucerirea Romei de către heruli.

Fază de tranziţie caracterizată prin :

-pătrunderea pe teritoriul vechiului Imperiu Roman a populaţiilor barbare de origine germană

-care îşi constituie regate proprii pe care le organizează politic şi administrativ pe baza modelelor germanice

- îşi conturează noi sisteme sociale menţinând în acelaşi timp forme de organizare romană.

-Regatul franc – Germania , vizigot – Spania , herul – Italia

-germanii aduc o serie de elemente originale care vor fi incluse civilizaţiei occidentale ; acestea se referă mai ales la relaţiile şi ierarhiile sociale.

-Raporturile între indivizi sunt reglementate de o etică de tip cavaleresc - raporturi de legătură personală şi clientelare. ( vasali – seniori )

2.A doua fază de dezvoltare este cuprinsă între căderea definitivă a Romei , cucerită de germanici şi apariţia primelor regate barbare închegate care imitau de altfel modelul roman, 476 – 800

-Este o fază formativă , care la rândul ei parcurge mai multe etape

-Procesul cel mai important este cel de aculturaţie a populaţiei germanice

-Acest proces cunoaşte o mare diversitate de aspecte locale

-Constă din însuşirea de către populaţiile germanice a principalelor modele culturale de tradiţie romană târzie şi creştină: conceptul de imperiu, creştinismul de esenţă catolică , conceptul urban , conceptul de cultură şi mai ales cel de cultură scrisă – tradiţiile orale germanice încep să fie consemnate în scris , etica grupului şi a familiei

-Se produce neoromanizarea populaţiilor barbare germanice care ocupaseră teritorii în Imperiul roman de Apus

-Construirea unei culturi de limbă germanică în teritoriile din afara graniţelor fostului Imperiu de Apus

Etape

1.Sfârşit de sec.V –sec.VI

Crearea regatelor germanice suverane :

-vizigoţii în Galia şi Spania

-vandalii – Africa

-saxonii – Anglia

-ostrogoţii – Italia

-francii – Galia

-longobarzii în Italia .

Au loc :

-Acţiuni militare de cucerire şi politice – de organizare

-Efort de strucutrare juridică a noilor state : codificarea dreptului cutumiar germanic : 506 , Alaric II – Lex romana Visigothorum – model este dreptul roman , Lex Burgundiorum ; prima menţiune a regii salice în regatul franc – 508.

-Creştinarea germanilor 494 – regele Clovis îi converteşete pe franci ,urmează convertirea burgunzilor, a longobarzilor , a vizigoţilor..

-Întărirea poziţiilor bisericii creştine romane prin crearea şi dezvoltarea monahismului şi evanghelizarea satelor –

SEC. VI – VIII

-Anarhia feudală şi fărmiţare teritorială cauzată de lipsa de criza de autoritate în statele germanice

-Pierderi teritoriale de către Imperiul Bizantin în Occident ( 624 – Spania , 568 –750 – Italia , 698 – Africa .

-Întărirea puterii bisericii creştine romane datorită politicii papilor de a se alia cu regii franci ) şi evanghelizarea catolică a Angliei ( Britania ) .

-Ruralizare excesivă

-Extinderea economiei naturale

-În detrimentul celei monetare ; în Germania şi Franţa se dezvoltă forme autarkice