Expansiunea Europeană

Marile descoperiri geografice din a doua jumatate a secolului al XV-lea si din secolul al XVI-lea au constituit o etapa decisiva in domeniul cunoasterii globului pamântesc, ale caror multiple consecinte, pe plan economic si social, politic si stiintific, au exercitat o însemnata înrâurire asupra dezvoltarii societarii .

Precursorii

Pana in epoca marilor descoperirii geografice, europenii cunosteau mai bine, Orientul Apropiat si nordul Africii, aveau cunostinte vagi despre restul Asiei si Africii, iar navigatia spre Islanda si Groenlanda era limitata la popoarele scandinave. Arabii aveau cunostinte mai întinse asupra Africii tropicale si a Asiei si navigau, prin Oceanul Indian, spre Arabia, Africa orientala si Asia de Sud si Sud-est. Nici europenii si nici arabii nu aveau insa o imagine de ansamblu asupra globului pamântesc.

Calatoriile facute de europeni in Asia in secolele XIII-XV si descrierile lasate de ei, îndeosebi “Cartea minunilor lumii” de Marco Polo , au jucat un anumit rol in cunoasterea de câtre europeni a Asiei si îndeosebi a Orientului Îndepartat.

Conditiile istorice ale marilor descoperiri geografice

Cresterea productiei mestesugaresti , aparitia manufacturilor, intensificarea comertului , a circulatiei banesti si a activitatii bancare in Europa in secolele XV-XVI au asigurat baza materiala necesara organizarii expeditiilor si efectuarii schimburilor comerciale de peste mari si totodata au impulsionat cautarea unor noi domenii de activitate economica in afara Europei .

Declinul feudalismului si destramarea structurilor sociale feudale au facut totodata ca un numar crescând de oameni proveniti din toate paturile sociale sa fie atrasi in expeditiile de cucerire si de colonizare a unor întinse teritorii din Africa, Asia si America.

Tarile care au dus o politica puternica de expansiune maritima, coloniala si comerciala au fost statele unificate : Portugalia, Spania, Anglia, Franta, Olanda, Rusia.

In secolele XIV-XVI au fost aduse îmbunatatirii si inovatii in constructia, propulsarea si manevrarea navelor si in orientarea lor pe mare si s-au realizat progrese in domeniul geografiei si al cartografiei. Din secolul al XV-lea au început sa se foloseasca caravelele. Pentru orientare, de la sfârsitul secolului al XIII-lea a început sa se foloseasca busola, s-au îmbunatatit metodele de calcul a latitudinii si longitudinii, îndeosebi cu ajutorul astrolabului.

Descoperirile portugheze

Epoca marilor descoperiri geografice a fost deschisa de portughezi, care au început , din primele decenii ale secolului al XV-lea, explorarea coastei de vest a Africii. Un rol foarte important in explorarile portugheze l-a avut printul Henric, numit Navigatorul, care a sprijinit intens expeditiile de explorare a coastei Africii.

Un pas important in realizarea circumnavigatiei Africii îl constitue expeditia lui Bartolomeu Dias, care in 1488 atinge extremitatea sudica a continentului, numit initial Capul Furtunilor, apoi Capul Bunei Sperante.

Expeditia condusa de Vasco da Gama a pornit din Portugalia in iulie 1497 cu 4 corabii. El a înconjurat Africa si a ajuns in mai 1498 in portul Calcuta.

Formarea imperiului colonial portughez

Explorarea tarmurilor Africii si descoperirea caii maritime spre India au deschis Portugaliei vaste perspective maritime, comerciale si coloniale.

Imperiul colonial portughez era format îndeosebi din baze maritime si de aprovizionare, din forturi si din factorii comerciale, de-a lungul tarmurilor Africii apusene :Azore, Madeira, insulele Capului Verde, coasta Guineii si Angolei si Africii rasaritene : Natal, Mozambic, Mombasa, la intrarea in Marea Rosie: Aden, insula Socotra si in Golful Persic :Hormuz, Maskat, pe coasta apuseana a Indiei: Diu, Goa, Calicut, in Peninsula Malacca, Indonezi. Din 1500 portughezii au început cucerirea Americii in special pe coasta Braziliei.

Populatia portugheza deplasata in colonii era redusa ca numar si era formata îndeosebi din soldati, marinari, slujbasi, negustori, personal de intretinere. Imperiul colonial portughez era condus de Coroana.Organul supreme era Casa de India, o intreprindere maritima, coloniala, comerciala si bancara de stat cu sediul la Lisabona. Conducerea coloniilor era asigurata de un vicerege al Indiilor, incepand din anul 1504 si de guvernatori pentru posesiunile din Africa, India, Malaezia, Indonezia, Brazilia, ajutati de inspectori, comandanti de forturi, directori de factorii, feluriti functionari judiciari, administrativi, vamali.