Gazeta de Transilvania – act de rezistență împotriva timpului

Ziarele și revistele din trecut reprezintă oglinda vieții dintr-o anumită perioadă de timp, care au pregătit evenimentele trecute și prezente, după cum, cele de astăzi, pregătesc evenimentele viitoare. Cum în zilele noastre, tot mai multe cercetări din diverse domenii fac apel la presă (Mălușanu and Radu, 2013), oamenii secolului trecut aveau și ei nevoie de presă pentru a putea fi informați. Ziarele și revistele, imagine istorică a timpului în care au circulat, a locului în care au crescut și s-au format marile personalități ale poporului român, au rămas și astăzi importante surse de cercetare ce ne oferă informații autentice și obiective.

Presa românească se află într-o continuă schimbare și căutare. Titluri noi apar și dispar de pe piață și o dată cu ele trusturi mai mici sau mai mari fuzionează, își schimbă proprietarii sau se închid pur și simplu. Investitori străini intră și ies de pe piață. Publicații consacrate își schimbă profilul și publicul-țintă. Imperii media se clădesc sau se destramă. Dincolo de această dinamică amețitoare a pieței de presă tipărită din România, în ultimii ani s-a observat o tot mai mare extindere a presei de tip regional. Aproape toate marile titluri naționale (Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul, România liberă, Ziua etc.) și-au deschis birouri teritoriale și și-au dezvoltat ediții regionale care dublează sau completează ediția națională cu pagini special dedicate informațiilor regionale. Pe lângă cotidienele și săptămânalele naționale au apărut o serie de publicații regionale/locale editate de trusturi mici și medii, absolut anonime la nivel național, dar din ce în ce mai cunoscute în plan local. În același timp mai multe rețele de publicații regionale/locale (Ziarul de..., Monitorul de..., 24 FUN etc.) s-au lansat pe piață și deschid tot mai multe titluri, acoperind noi și noi zone ale țării, noi și noi publicuri regionale (Oprea, 2006). Se observă astfel importanța și impactul pe care îl poate avea și un ziar regional, care oferă informație de calitate.

Revenind însă la subiectul pe care îl abordez, în acest referat voi scrie despre primul ziar regional, politic și informativ al românilor: „Gazeta de Transilvania”, și despre diferite aspecte legate de acesta, precum și un istoric, precursori, caracteristici, redactori și realizatori, perioade de suspendare, etc.

Cel mai important editor și tipograf al Brașovului la jumătatea secolului al XIX-lea a fost Johann Gött, cel care prelua casa tipografiei lui Honterus în anul 1834. Tipografia Gött a funcționat până în anul 1923.

Ideea editării unei publicații periodice se ivea astfel în mediul comercial brașovean, aflat în contact cu intelectualii blăjeni Timotei Cipariu și George Barițiu. Memoriile lor relatează întâlnirea cu negustorii Rudolf Orghidan, Jipa și Iuga cel bătrân, în zilele de 16-18 iulie 1836, la Arpătac, unde s-a discutat și despre proiectul „de a înființa o foaie literară” la Brașov. Un prim pas a fost apariția revistei săptămânale „Foaia Duminicii”, cu subtitlul „spre înmulțirea cei de obște folositoare cunoștințe”, la 2 ianuarie 1837, avându-l ca redactor pe Ioan Barac și tipograf pe Johann Gött. Primul număr a fost susținut financiar de comercianții Rudolf Orghidan și Dimitrie Marin în mod egal, celelalte numai de Orghidan. Până la 25 decembrie 1837 au apărut în total 52 de numere. Aici au fost tipărite traduceri literare, povestiri amuzante și morale, preluări și compilații, în mare parte din presa germană, conferind „Foii Duminicii” caracter de magazin enciclopedic și de divertisment. Genul ei nu a corespuns așteptărilor publicului și nu a reușit să își asigure un număr corespunzător de abonați. Inițial, foaia atrăsese în primul semestru peste 800 de abonați din care au mai rămas doar 150 de cititori în al doilea semestru (Netea, 1966). Din acest motiv, Rudolf Orghidan decidea să scoată și un ziar politic și alegea un alt redactor, pe George Barițiu. Ziarul „Foaie de săptămână din Transilvania” a avut doar două numere, în 3 și respectiv 10 iulie 1837, reproducând informații din foaia germană brașoveană „Siebenbürger Wochenblatt”. Tipograf era tot Johann Gött, dar neavând autorizație, ziarul a fost sistat. Insuccesul l-a determinat pe Rudolf Orghidan să se retragă definitiv.

În acel moment a intervenit un alt negustor român, Gheorghe Nica, devenit în timp principalul susținător financiar al presei românești brașovene și cel care a obținut concesiunea pentru ziar. În vara și toamna lui 1837, George Barițiu și Johann Gött au pus la punct detaliile scoaterii ziarului românesc. Premergător apariției „Gazetei de Transilvania”, la 1 ianuarie 1838, Barițiu și Gött au scos împreună „Foaie literară”, anunțată printr-o înștiințare încă din decembrie 1837 și care a apărut până la 25 iunie 1838. Conform textului, se afirmă că ea continua „Foaia duminicii” și că „păste puțin după aceasta se va împreuna cu Gazeta politică românească care, pentru nește stări împrejur opăcitoare, îndată la începutul anului nu va putea ieși, ci puțin după aceia”. „Foaia literară” a reprezentat un experiment prin care redactorul ei, George Barițiu, a reușit să cerceteze aspirațiile publicului, a tatonat formula viitoarei gazete politice și a definit programul acesteia.