Geneza democrației moderne

Democrația, alegerile și parlamentarismul nu au apărut ca prin magie. Timp de secole, idealurile democratice au evoluat prin intermediul războaielor, tratatelor și revoluțiilor care au zguduit lumea occidentală. Din Grecia Antică până in Roma antică, din epoca medievală până în Epoca Iluminismului , de la parlamentarismul britanic până la Revoluția Franceză, democrația a parcurs un drum lung înainte de a deveni ceea ce este astăzi.

Primele experiențe ale unui regim politic democratic au avut loc în Antichitate, în orașul grecesc Atena. Termenul „democrație” provine din greaca antică si se traduce drept ‘’puterea poporului ‘’. Cu toate acestea, pentru atenieni, poporul este limitat la grupul de cetățeni, care nu include femei, copii, străini și sclavi. Aproximativ 10% din populația teritoriului Atenei este astfel cetățean. Evident, democrația ateniană, foarte diferită de democrațiile noastre moderne, nu a luat rădăcină peste noapte. Instituirea unui regim politic în care toți cetățenii ar putea participa la luarea deciziilor a fost fără precedent în lumea greacă. Prin urmare, treptat, instituțiile democratice s-au născut in Atena.

În secolul al VIII-lea î.Hr. este fondată orașul-stat al Atenei, condus de un grup mic de aristocrați puternici. În această perioadă oligarhică, punctată de câteva episoade de tiranie și crize sociale, s-au pus bazele democrației ateniene. Reformatorii introduc treptat măsuri politice și legislative care vor promova participarea cetățenilor in viața publică. În primul rând, la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr., Dracon a elaborat un cod de legi care a fost o primă încercare de a stabili o lege comună scrisă pentru toți cetățenii. La începutul secolului al VI-lea î.Hr. Solon pune în aplicare reforme judiciare și politice, inclusiv abolirea sclaviei, datoriilor și emanciparea cetățenilor săraci, dependenți de aristocrații bogați. În cele din urmă, un al treilea reformator, Clistene, a jucat un rol cheie la sfârșitul secolului VI î.Hr. El remodeleza instituțiile politice din Atena și permite nașterea democrației. Clistene împarte cetățenii în 10 triburi teritoriale. În acest fel, toți cetățenii dintr-o porțiune de teritoriu, indiferent de averea lor, fac parte din același trib. Această reformă slăbește puterea vechii aristocrații și permite o economie reală, adică egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, bogați sau săraci.

În zorii secolului al V-lea î.Hr., Atena nu este singurul oraș care și-a schimbat sistemul politic. La Roma, regalitatea a fost abolită în 509 î.Hr. pentru a face loc unui nou regim: Republica. Acest cuvânt provine din latinescul res publica care înseamnă „lucru public” și se referă astfel la treburile publice ale orașului gestionate colectiv de anumite grupuri de cetățeni autorizați să participe la viața publică. Contrar atenienilor care, prin statutul de cetățean, obțin automat, indiferent de avere, toate drepturile politice din oraș, cetățenia romană nu vine cu drepturi socio-politice comune tuturor . La Roma, nașterea și averea joacă un rol esențial în ceea ce privește dreptul de a participa la viața politică și capacitatea de a ocupa funcții publice. Drept urmare, spre deosebire de cazul Atenei, democrația nu a fost niciodată instituită la Roma. Poporul roman nu a putut niciodata să participe direct la luarea deciziilor de ordine publică. Cu toate acestea, Republica Romană se bazează pe instituții politice care permit anumitor cetățeni să participe in viața politică a statului.