Herbert Clark Hoover și Marea Criză din 1929-1930

Herbert Clark Hoover s-a nascut la 10 august 1874 la West Branch, in statul Iowa. Tatal sau era fierar. Rudele sale erau quakeri, fapt care se considera ca a influentat caracterul lui Hoover, in general auster si rezervat. Urmeaza studiile medii in localitatea Newberg, statul Oregan. In 1891 intra ca student la Universitatea din California. O absolva in 1895, obtinand diploma de inginer.

Dupa terminarea studiilor s-a angajat ca inginer la minele de aur din statul Nevada. Devine in cativa ani o somitate internationala in probleme de inginerie miniera si totodata un om de afaceri in stil mare, acumuland in zece ani o avere evaluata la vreo 4.000.000 de dolari.

Izbucnind Primul Razboi Mondial, diferite cercuri din S.U.A. au sprijinit infiintarea unui Comitet american de asistenta pentru victimele razboiului. Comitetul avea sediul la Londra si Herbert Hoover a devenit presedintele lui. In 1915 el a inceput sa se ocupe in mod special de asistenta pentru Belgia.

Dupa intrarea in razboi a Statelor Unite a fost rechemat in tara si, in temeiul experientei dobandite in cursul activitatii sale, a fost numit imputernicit al guvernului federal cu problemele alimentatiei, sarcina de care s-a achitat de asemenea in mod onorabil, dovedind excelente calitati de organizare si de administratie.

La sfarsitul razboiului a fost trimis in Europa spre a studia masuri pentru combaterea lipsurilor alimentare provocate de razboi. A calatorit in 1919 prin Germania, Austria si Polonia, mai tarziu in Rusia Sovietica.

In cabinetul lui Harding i s-a incredintat Departamentul Comertului, pe care il va pastra si sub Coolidge. A aplicat insa cu strictete linia politica a celor doi presedinti, Harding si Coolindge, in sensul apararii intereselor capitalului privat prin reducerea la minimum a inteventiei statului in afaceri.

In 1928 Conventia nationala republicana s-a oprit fara multe ezitari asupra lui Hoover, acordandu-i investitura de candidat presidential. Hoover a obtinut asupra candidatului democrat Alfred E. Smith o victorie confortabila, intrunind 21.300.000 de voturi populare si 444 de voturi electorale, fata de 15.000.000 de voturi populare si 87 de voturi electorale obtinute de adversarul sau.

Primele luni ale presedintiei lui Hoover decurg in climatul de incredere si de continuare a cresterii indicilor profiturilor. In realitate, economia americana pasea spre catastrofa. Goana dupa profituri determinase marile intreprinderi sa produca tot mai mult, speculand conjuctura si neglijand complet studierea gradului de saturare a pietei interne si internationale. Semnalarea unor dificultati de desfacere a produselor si de reducere a cererii fusesera interpretate drept fenomene accidentale. Productia continua in ritm accelerat si marfurile se stocau, in convingerea ca orice stagnare a desfacerii lor nu este decat temporara.

Avantul economic si psihoza speculativa stimulasera operatiile de credit. Aproape nu exista intreprindere industriala care, in dorinta de a-si largi si intensifica productia in ritm cat mai rapid, sa nu fi contractat imprumuturi masive, majoritatea pe termene scurte, tocmai datorita increderii in prosperitate si in posibilitatea rambursarii lor.

Avantul economic dusese la o crestere considerabila a cursului actiunilor.

Hiperactivitatea bursei si patima speculativa facusera ca suma totala a capitalurilor fictive, exprimata in functie de cursul atins de actiunile diferitelor societati, sa fie mult superioara valorii capitalurilor reale. Se produsese, asadar, o veritabila inflatie a valorilor de bursa, marcand in mod primejdios realitatea supraproductiei, a stocajului de marfuri si a saturarii pietei.

Hoover a ignorat insa aceste aspecte periculoase ale conjucturii economice. Desi numerosi specialisti au fost impotriva, el a dat curs liber elaborarii noii legi a tarifelor vamale, Hawley – Smoot, inaintata Congresului in mai 1929. Ea prevedea o crestere medie a tarifelor protectioniste cu 7% peste cotele record ale legii anterioare Fordney-McCumber, din 1922.

In privinta agriculturii, indeplinind promisiuni facute in timpul campaniei electorale de a se ocupa de remedierea greutatilor fermierilor, Hoover a sanctionat in iunie 1929, o lege de incurajare a cooperatiei agricole in vederea rationalizarii productiei si desfacerii. A creat totodata un organ federal de credite pentru fermieri, inzestrat cu fonduri de 500.000.000 de dolari, destinate creditelor pentru constituirea si sustinerea de cooperative. Cu toate aparentele de succes, masura era doar un paleativ. Ea amana izbucnirea unei crize in sectorul agricol prin aceea ca dificultatile de plasare a produselor din partea fermierilor izolati erau preluate de asociatiile cooperatiste, sustinute cu credite de stat. In timpul crizei asociatiile s-au prabusit odata cu preturile produselor agricole.