Identități conflictuale în lumea postcomunistă - studii de caz

În societăţile din Europa Centrală şi de Est, tranziţia postcomunistă s-a înscris într-un context societal specific, ale cărui consecinţe nu au încetat să-şi producă efectele pentru mult timp de acum încolo. Trecerea de la comunism la noul tip de societate, pe care cei mai mulţi analişti occidentali o caracterizează cu o sintagmă, cel puţin inadecvată, ” trecerea de la comunism la post-comunism”, a determinat mutaţii decisive prin prisma raportării lor la politic, care au creat condiţii favorabile creării unei stări de deziluzie a democraţiei. În mod paradoxal, post-comunismul reprezintă o sursă de deziluzie pentru populaţiile din Europa Centrală şi de Est, deşi, după căderea zidului Berlinului şi prăbuşirea imperiului sovietic, acestea au cunoscut, în mod firesc, o perioadă de puternic entuziasm colectiv şi chiar de exaltare. Post-comunismul exprima atunci, cel puţin pentru cetăţeni, toate speranţele de schimbare, nu numai la nivelul politicii ci şi în viaţa cotidiană.

Erupţia conflictelor etnice în Europa post-comunistă este pusă pe seama "spiritului" eliberat dintr-o sticlă bine închisă dupa 40 de ani de prizonierat în cămaşa de forţă a totalitarismului. Ziarişti ca Neal Ascherson afirmau că "disputele dintre majoritate şi minoritate din Europa de Est nu au fost rezolvate de comunism ci doar închise în inima de gheaţă al statului poliţienesc". Teoreticieni ca Andre Liebich scriau: "comunismul nu a fost incubatorul problemelor etnice, ci congelatorul în care acestea s-au conservat". State multinaţionale ca Iugoslavia, Cehoslovacia sau Uniunea Sovietică, au fost dezmembrate şi împărţite în state mai mici, pe baza unităţii etnice. Ţări cu minorităţi importante, ca România şi Slovacia, sunt constant ameninţate de conflicte interne.

Anii 1988-1992 vor intra ,probabil, în istoria Europei, şi a celei universale, ca ani critici, care au marcat zdruncinarea întregii ordini politice,economice şi militare stabilite pe acest continent şi în întreaga lume, ca urmare a rezultatelor celui de-al doilea război mondial. Pentru prima dată de la încheierea celui de-al doilea război mondial, Europa este confruntată cu un conflict deschis , şi anume, cel din interiorul graniţelor fostei Iugoslavii. Concomitent cu acesta,se constată că problemele teritoriale îngheţate artificial, de cel de-al doilea război mondial , reies la lumină în toată complexitatea lor, mai mult sau mai puţin recunoscută , în perioada actuală, astfel: problema Transilvaniei între Ungaria şi România, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord, între Rusia, Ucraina şi România; disputa Kosovo, între Serbia şi Albania; problema Macedoniei între Bulgaria , Serbia şi Grecia; problema Traciei între Turcia şi Grecia.

În actuala sa formă de manifestare , criza politică şi militară din Iugoslavia este percepută de către comunitatea internaţionala şi, mai ales , europeană , ca o puternică ameninţare la adresa mecanismelor şi instituţiilor existente, destinate rezolvării stărilor conflictuale. Fara a trece cu vederea, ferocitatea luptelor interne din spaţiul fostei Iugoslavii, o serie de analişti avizaţi, printre care şi cei din cadrul Institutului de Studii Strategice de la Londra, îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu posibilitatea implicării în conflict şi a vecinilor săi, dintre care unii au fost şi nu sunt deloc simpli observatori dezinteresaţi, care ar fi asistat “nepăsători” la dezmembrarea ţării.

Este greu de imaginat că distrugerea federaţiei iugoslave este soluţia care va elimina inegalităţile între republici. Cel mai probabil , efectul va fi exact invers. Prosperitatea slovenilor şi croaţilor s-a bazat , în cea mai mare măsură, pe monopolul pe care l-a deţinut , în primul rând , pe piaţa fostei federaţii. Pe de altă parte , Iugoslavia a constituit o zonă de trafic de mărfuri între Europa şi Orientul Mijlociu, deosebit de profitabilă. Introducerea unor sisteme vamale separate, sloven, croat, sârb, macedonean ,bosniac etc va face ca zona sa fie evitată în viitor. În timp ce în Europa occidentală , sistemul vamal se unifică în Iugoslavia se divizează şi se complică; efectele economice negative sunt evidente.

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei existente în Iugoslavia la vremea respectivă , se consideră că cel mai bine ar fi să fie prezentate succint cele mai importante provincii şi regiuni ale fostei federaţii şi să fie identificate principalele conflicte identitare care inevitabil au dus la destrămarea acesteia.