Intervenția Portugaliei în Angola 1961 - 1975

1. Introducere

Stramosi majoritatii angolezilor din ziua de azi si-au gasit drumul in aceasta regiune cu mult inainte de prima venire a portughezilor din secolul cincisprezece. Dezvoltarea statelor indigene, cum ar fi Regatul Kongo, a fost inceputa deasemenea cu mult inainte de sosirea colonizatorilor.

Principalul obiectiv al primilor colonizatori portughezi din Angola si motivul majoritatii explorarilor lor a fost stabilirea unei traditii de sclavie in aceste regiuni. Cu toate ca o serie dintre primii exploratori portughezi au recunoscut avantajele economice si strategice ale unei relatii prietenoase cu conducatorii regatului din Angola, la mijlocul secolului al XVI-lea comertul cu sclavi a produs ura dintre portughezi si africani care a durat pana la castigarea independentei in anul 1975 dupa mai mult de zece ani de razboi civil.

De-a lungul celor cinci secole de colonizare, Portugalia a tratat Angola mai mult cu indiferenta si ostilitate. Cu toate ca angolezi erau deseori responsabili de inrobirea altor popoare africane, comerciantii portughezi controlau piata de sclavi.

Atragand mai putini portughezi decat Brazilia, Angola a atras in general imigranti saraci dintre care marea lor majoritate erau degredados sau condamnati exilati. Exploatarea Angolei de catre Portugalia nu a incetat nici macar atunci cand sclavia a fost abolita definitiv in 1858. Lisabona si-a petrecut sfarsitul de secol nouasprezece angajand lupte impotriva regatelor africane care nu erau cucerite si consolidand teritoriile obtinute la Conferinta de la Berlin din 1884 cand s-a facut asa zisa “impartire a Africii”.

2. Cauzele razboiului de independenta

In secolul douazeci si in special dupa 1926 cand s-a ridicat la putere in Portugalia Antonio Salazar, Lisabona a exploatat la maximum resursele agricole si cele minerale ale Angolei care atunci erau semnificative. Cand la inceputul anilor 1930 Antonio Salazar a stabilit Noul Stat (Estato Novo) in Portugalia, Angola a trebuit sa supravietuiasca pe cont propriu fiind parasita de sustinerea economica a Portugaliei. Prin urmare, Portugalia nici nu a pastrat o infrastructura sociala si economica adecvate, nici nu a investit in proiectele de dezvoltare pe termen lung ea urmarind numai exploatarea pe termen scurt a coloniei.

Salazar a facilitat exploatare resurselor angoleze prin introducerea unui numar mare de portughezi care s-au asezat in Angola pentru a administra plantatiile si minele, dar si prin legiferarea legii prin care angolezi erau obligati sa munceasca pentru portughezi. Ideologic, sustinerea portughezilor s-a bazat pe marirea densitatii de albi in localitatile rurale din Angola, ceea ce insemna “civilizarea” africanilor. Aceasta politica de stabilire a europenilor care a fost adoptata a fost o incercare zadarnica a puterii coloniale de a impiedica inevitabilul. De asemenea s-a asigurat ca africanilor nu le va fi usor sa participe sau sa beneficieze de administratia coloniala.

In anii 1950 liderii africani ( mestico ) conduceau asociatii care aveau scopuri politice explicite. Regimul autoritar al lui Salazar care nu permitea africanilor sa aiba astfel de asociatii a fortat aceste miscari si pe liderii lor sa activeze in exil. La inceputul anilor 1960, oricum, grupurile politice erau suficient de organizate si dotate (chiar daca erau divizate dupa loialitati etnice si dusmanii personale) pentru a incepe lupta pentru independenta. In 1951 statutul oficial al Angolei este schimbat din colonie in provincie controlata.

In anii 1950 si 1960, cum majoritatea celorlalte colonii africane si-au castigat independenta, multi angolezi, in special mesticos si assimilados vin sa respinga regimul opresiv al lui Salazar , care era de neclintit in privinta acordarii independentei popoarelor africane. Mai mult cel putin cateva segmente din populatia africana au fost puternic afectate de pierderile de pamant, munca fortata si stresul produs de declinul economiei, incat erau gata sa se rasculeze. Rezultatul acestor tensiuni a fost o serie de evenimente violente in ariile urbane si rurale care au marcat inceputul unei lupta pentru independenta, o lupta lunga si de multe ori fara efect armat.