Istoria și Reformele Constituției

Regimurile politice au fost definite în literatura de specialitate ca reprezentând anumite modalităţi prin care puterea politică este organizată într-o ţară determinată. Într-o altă concepţie regimul politic însumează modul de organizare şi funcţionare a mecanismelor prin care se înfăptuieşte puterea politică, în strânsă legătură cu situaţia drepturilor şi libertăţilor democratice.

Regimurile constituţionale sunt de fapt sunt modalităţi prin care regimurile politice se exprimă pe plan juridic şi al organizării constituţionale. Constituţia va consacra în anumite forme şi modalităţi juridice, ideile politice şi modalităţile de organizare pe care le reflectă sistemul politic respectiv. Un sistem politic de drept liberal bazat pe o largă recunoaştere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pe consacrarea primordialităţii drepturilor individuale, se va reflecta într-o constituţie ce va conţine ample capitole consacrate drepturilor şi libertăţilor. Sistemele autoritare vor restrânge drepturile şi libertăţile recurgând la diferite pretexte, sau le vor subordona anumitor interese, considerate a fi primordiale în raportul dintre individ şi stat. În toate cazurile, norma juridică şi în primul rând norma constituţională va fi haina care va căuta să confere o anumită legitimitate regimului politic însuşi.

Regimul prezidenţial

Considerat ca fiind primul dintre regimurile politice, atât datorită faptului că SUA- principala democraţie a lumii - practică cu succes de peste două secole acest regimul urmat de numeroase ţări, cât şi datorită faptului că el oferă o clară separaţie a puterilor între executiv, legislativ şi judiciar, regimul prezidenţial conferă un număr considerabil de atribuţii preşedintelui, dar acestea pot fi neutralizate şi corectate printr-o procedură ce poate permite transparenţa şi controlul opiniei publice, inclusiv tragerea la răspundere a şefului de stat în situaţia în care s-a îndepărtat de la mandatul ce i-a fost conferit.

Forţa şi vitalitatea democraţiei americane se bazează pe tradiţii, pe drepturile omului dar şi pe un sistem eficient de guvernare, care permite şefului de stat să exercite un număr considerabil de responsabilităţi, dar numai cu condiţia de a le folosi corect şi în serviciul întregii naţiuni.

Alcătuirea Congresului pe bază bicamerală nu urmăreşte numai ca prin crearea Senatului să se asigure o reprezentare pariară a statelor ce formează federaţia nord - americană ci, şi ca, fracţionându-se puterea legiuitoare, aceasta să nu fie concentrată în mâinile unei singure adunări, care, ar putea dobândi un rol politic excesiv.

Eşecul instituţiei prezidenţiale într-o serie de state fost socialiste se datorează nu faptului că instituţia prezidenţială ca atare nu ar conţine elemente democratice, ci datorită împrejurării că ea nu se integra în mod armonios într-un sistem de control valabil pentru instituţiile statului care erau subordonate puterii prezidenţiale. Regimul prezidenţial constituie o formă eficientă şi viabilă de organizare a puterilor ce decurg din constituţie, cu condiţia ca el să fie permanent raportat la un sistem de control şi de verificare a modului în care preşedintele îşi exercită prerogativele.

Regimul seni-prezidenţial

Regimul semi-prezidenţial caută să suplinească o serie de dezavantaje alea sistemului prezidenţial şi de imperfecţiuni ale regimului parlamentar. Între un sistem care acordă preşedintelui prerogative foarte largi şi un sistem care nu-i acordă deloc regimul semi-prezidenţial imaginează o cale de mijloc în care preşedintele ales de întregul popor devine un arbitru între puterile statului iar puterea executivă aparţine de fapt Guvernului, în fruntea căruia se găseşte primul – ministru. Aceasta reprezintă prima şi cea mai importantă deosebire între regimul semi-prezidenţial şi cel prezidenţial deoarece în regimurile prezidenţiale preşedintele este totodată şeful puterii executive.

Ca element comun între cele două regimuri este posibilitatea de punere sub acuzaţie a preşedintelui în anumite situaţii grave, dar, în timp ce în regimurile semi-prezidenţiale, in anumite situaţii cu totul specifice, preşedintele poate dizolva Parlamentul, acest lucru nu-l poate face niciodată preşedintele într-un regim prezidenţial.