Italia Fascistă

Secolul XX a fost unul al marelor dezastre. Conflicte militare dar şi ideologice, masacre, genociduri, toate au făcut acest secol cel mai sângeros, din câte a avut a le trăi omenirea. Lumea a fost dominată de lideri ce stăteau în fruntea unor regimuri totalitare. Lideri care, prin pârghiile imense de care dispuneau, duceau o politică cruntă întru ideea ce o promovau.

Conceptul de totalitarism este folosit numai după primul război mondial şi nu mai devreme de 1925. Primul regim politic acceptat acum ca fiind totalitar este cel instalat în Rusia în urma victoriei bolşevicilor în Revoluţia rusă. V. I. Lenin este artizanul acestui regim şi „arhitectul totalitarismului secolului al XX-lea” (B. D. Wolfe).

Există o relaţie între totalitarismul de tip bolşevic, cel fascist italian şi cel german, naţional-socialist; ar fi prea simplu şi în discoradnţă cu adevărul să privim ultimele două totalitarisme numai ca o reacţie la cel sovietic; ele au şi această ipostază, dar rădăcinile lor sunt mai adânci, în istoria şi realităţile Italiei şi Germaniei.

Regimurile politice acceptate ca totalitare se instalează după Marele Război din 1914-1918; sunt în relaţie cu acest război şi, în multe privinţe, o urmare, o consecinţă logică a lui. În perspectiva anului 1938, Richard Coudenhove-Kalergi vede statul totalitar al secolului al XX-lea „un copil al războiului civil între burghezie şi proletariat. El este, deci, în esenţă, un stat războinic... Bolşevismul este născut din războiul împotriva capitalismului. Fascismul este născut din războiul contra marxismului”. R. Coudenhove-Kalergi distinge fascismul lui Mussolini – o metodă – de bolşevism – o religie. Scopul acestei metode este să realizeze o Italie puternică pe baza sistemului capitalist şi în cadrul civilizaţiei occidentale. Ca să realizeze aceste scop, Mussolini înţelege să elimine din sistemul capitalist infiltraţiile bolşevice şi dezechilibrele endemice inerente unui parlamentarism infectat de lupta de clasă. Mussolini, apreciind că Italia este infectaă de bolşevism, o vaccinează cu bolşevism. Acest vaccin nu este decât un imprumut la scară mică a metodelor moscovite: antiparlamentarism, antiliberalism, teroare, propagandă masivă, suprimarea oricărei opoziţii şi a oricărei critici şi dictatura unui singur om cu ajutorul dictaturii unui partid. R. Coudenhove-Kalergi observă că „într-o lume bolşevizată, un stat fascist apare ca un azil al libertăţii”.

Howard D. Mehrlinger apreciază că totalitarismul ar putea fi definit simplu ca „un fenomen politic, social şi economic în cadrul căruia se urmăreşte supunerea totală a individului faţă de stat”.

François Châtelet şi Evelyne Pisier afirmă că termenul de totalitar, desemnând în acelaşi timp şi fascismul şi comunismul, a apărut pentru prima dată în Times, în noiembrie 1929, cu referire la statul „totalitar” ca un stat unitar, cu partid unic, fascist sau comunist, născut ca o reacţie la parlamentarism.

Robert C. Tucker se referă la „un fenomen politic care are o dimensiune psihologică sau psihopatologică insuficient cunoscută” şi care este numit convenţional „totalitarism”. „Totul despre acest fenomen, începând cu denumirea, este problematic. Indiferent cine a inventat-o, denumirea a fost pusă în circulaţie de Benito Mussolini prin articolul publicat în Enciclopedia Italiana, în 1932; în acest articol, s-a proclamat pe sine <<totalitar>> şi a numit statul fascist italian lo stato totalitario. Această pretenţie este considerată de cei mai mulţi istorici mai mult ca fanfaronadă decât ca o descriere a realităţii fasciste italiene”.

BENITO MUSSOLINI

Benito Mussolini se naşte la Predappio, în Romanga, la 29 iulie 1883, într-o familie modestă, dar totuşi mai înstarită în comparaţie cu strămoşii săi ţărani, care au trăit şi ei în acel ţinut romagnol, meleag de patimi arzătoare şi de violenţă, tatăl său fiind de meserie fierar, iar mama învăţătoare.