Jacques Le Goff - Omul Medieval

Foarte cunoscuta lucrare ,,Omul medieval” îl are coordonator pe istoricul francez Jacques Le Goff. Acesta a decedat la vârsta de 90 de ani, la Paris, în anul 2014. Fiind recunoscut ca unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul istoriei. Având ca profesori alți istorici de anvergură, Jacque Le Goff a avut o anumită continuitate pe unele paliere. Le Goff, care s-a născut la 1 ianuarie 1924 la Toulon, a studiat la cele mai prestigioase școli din Franța, preluând apoi un post de profesor la faimoasa École des hautes études en sciences sociales, pe care o va conduce după retragerea lui Fernand Braudel. Este considerat principalul continuator al mișcării Școlii de la Annales (Ecole des Annales), fondată de mentorul său, Marc Bloch. Jacques Le Goff a fost unul dintre cei mai importanți susținători ai noii istorii, ca schimbare de paradigmă în cercetarea istorică propusă de Școala de la Annales ,ce a promovat studierea mentalităților în istorie. De-a lungul unei lungi și importante cariere în mediul academic, Le Goff a contribuit la schimbarea percepției asupra Evului Mediu, privit anterior ca o perioadă înapoiată. Datorită acestuia, această epocă istorică este percepută ca cea care a pus bazele civilizației occidentale moderne.

Jacques Le Goff a avut o activitate prodigioasă, ce a lăsat în urmă numeroase titluri, majoritatea fiind foarte cunoscute. Voi enumera doar câteva titluri, ce au fost traduse în limba română: Civilizația Occidentului Medieval, Editura Științifică, București, 1970, ediție tradusă și îngrijită de Maria Holban, cu o prezentare de M. Berza; Imaginarul medieval, Meridiane, 1991; Intelectualii în Evul Mediu, Meridiane, 1990; Nașterea Purgatoriului, Meridiane, 1995; Omul medieval, Polirom, 1999; Evul Mediu și nașterea Europei, Polirom, 2005; Evul Mediu pe înțelesul copiilor, Cartier, Chișinău, 2008; Europa explicată tinerilor, Codex, 2000. Pentru această activitate prolifică, istoricul a primit numeroase premii și distincții de seamă, precum „Premiul național pentru istorie” sau „Premiul Dr. A. H. Heineken” din partea Academiei Regale Olandeze de Arte și Știință, unde juriul l-a considerat „fără îndoială cel mai influent istoric francez în viață”.

„Omul medieval”, cartea coordonată de Jacque Le Goff, are zece capitole, fiecare capitol având un autor diferit, dar toți fiind reprezentanți ai noii istorii, majoritatea fiind italieni și francezi. Capitolele sunt următoarele: Călugării, Războinicul și Cavalerul, Țăranul și muncile câmpului, Orășeanul, Intelectualul, Artistul, Negustorul, Femeia și Familia, Sfântul, Marginalul. Având ca autori în aceeași ordine pe: Giovanni Miccoli, Franco Cardini, Giovanni Cherubini, Jacques Rossiaud, Mariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri, Enrico Castelnuovo, Aron J. Gurevici, Christiane Klapisch-Zuber, Andre Vauchez și polonezul Bronislaw Geremek. Volumul editat la Editura Polirom în anul 1999 însumează 360 de pagini și începe cu o prefață semnată de Jacque Le Goff, încheindu-se cu o postfață scrisă de Alexandru-Florin Platon.

Titlul cărții exprimă felul de abordare a noii istorii și anume încercarea de a aduce trecutul în actualitate prin prisma dimensiunii sale umane. Jacques Le Goff este cel care încă de la început se întreabă dacă istoria umană este cea a omului sau a oamenilor. Răspunsul vine imediat, din partea lui Lucien Febvre, care afirmă: ,,Omul, măsură a istoriei, unica ei măsură”. Putem afirma că dificulatea, sau mai bine zis provocarea scrierii acestei cărți, vine odată cu incontestabila complexitate a omului medieval. Omul în sine este complex și cu siguranță, în toate perioadele istorice, de cele mai multe ori, a fost mânat de anumite idealuri și instincte. Autorul, prin intermediul lucrării de față, și-a propus să ne ofere o radiografie a omului medieval, iar în cele zece capitole avem zece profiluri ale acestuia, care împreună reușesc să ne ofere imaginea întregită a omului medieval.

Dominanta surprinsă în cea mai mare parte a cărții este religiozitatea omului medieval, fapt care poate fi ușor de înțeles în contextul răspândirii creștinismului și a creșterii puterii Bisericii. Revelația creștinismului și traiul într-o perioadă în care moartea putea fi cuazată de mai mulți factori și durata vieții era scăzută, au jucat un rol important în mentalul omului medieval. Fie că vorbim de războinici și cavaleri, țărani, orășeni, artiști sau intelectuali, în fiecare capitol întâlnim religia, a cărei importanță nu era pusă la îndoială de nimeni în acele vremuri. Datorită rolului însemnat jucat de credință în viața omului medieval, dintre cele zece capitole, despre două am putea spune că sunt dedicate exclusiv ei: primul capitol, Călugării, și penultimul capitol, Sfântul.