Memoriu Topografic și Statistic Asupra Basarabiei, Valahiei și Moldovei, Provincii ale Turciei în Europa

Cunoaşterea trecutului nostru relatat prin pana unor reprezentanţi ai lumii Occidentale, prezintă un interes aparte. Astfel, tezaurul istoriografiei româneşti s-a mai îmbogăţit cu o sursă istorică redactată în anul 1805 de un autor francez, Antoine Francois Le Clerc, sursă care pune la dispoziţia cititorului unele date privind situaţia Ţărilor Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, de asemenea sunt prezente şi propriile opinii ale autorului privind îmbunătăţirea acestor ţări.

Antoine Francois Le Clerc s-a născut în Baume-les-Dames, un târg mic din regiunea Franche-Comte, la 30 august 1757. Arborele genealogic al familiei Clerc este însă mult mai vechi, printre ei numărându-se personalităţi care au jucat un rol însemnat în istoria politică şi culturală a Franţei, familia făcând parte din marea burghezie. Spre deosebire de Nicolas-Gabriel Clerc, fiul, Antoine Francois Le Clerc a urmat o carieră militară, iar cu ajutorul datelor aflate în dosarul său de ofiţer ne putem face o idee generală despre felul în care arăta. Era de talie mică, având doar 1,60 metri înălţime, frunte înaltă, ochi albaştri, nas mediu, gură medie, bărbie rotundă, păr brunet, sprâncene arcuite şi faţă ovală. Îşi începe cariera ca şi cadet în regimentul de dragoni Savoia, urcând încet în ierarhia militară, ajungând sublocotenent în regimentul Durfor, iar mai apoi căpitan în batalionul Touraine.

În 1791 Antoine Francois emigrează, dar după o perioadă scurtă de timp se reîntoarce în Franţa. Reîntors în patrie, el intră în atenţia poliţiei secrete. Astfel se decide să părăsească din nou Franţa în 1792. În emigraţie, el intră în armata prinţului Conde, iar mai târziu se alipeşte corpului expediţionar englez condus de prinţul York, trimis să lupte împotriva Republicii Franceze. Între anii 1795-1797, Le Clerc este ataşat pe lângă Wickham, ambasadorul Angliei în Elveţia, iar în perioada dintre anii 1798 şi 1801 se stabileşte în Anglia, ca delegat pe lângă ministrul afacerilor străine, fiind implicat în tratativele purtate de trupele aliate şi prinţul Conde, în vederea reîntoarcerii Burbonilor.

În 1801 se reîntoarce în Franţa şi se stabileşte la Versailles. Nu se cunosc motivele reîntoarcerii lui Antoine Francois în patrie, unde era angajat într-o luptă pentru restaurarea monarhiei în Franţa. După reîntoarcerea sa din exil, acesta a avut şi unele preocupări de ordin intelectual. A colaborat , alături de tatăl său la scrirea unor cărţi precum: ,,Atlasul de comerţ” şi la ultimele volume din ,,Istoria modernă a Rusiei”.

Acest volum se deschide cu un studiu introductiv ,,Între Ficţiune şi Realitate: Românii şi Spaţiul Românesc într-un Manuscris Francez din Anul 1805”. Editorii, domnii profesori universitari Ioan Aurel Pop şi Sorin Şipoş, prezintă o succintă biografie a tatălui autorului, Nicolas-Gabriel Clerc, medic de profesie, care a activat şi s-a făcut remarcat atât în Franţa, cât şi Rusia. Spre deosebire de tatăl său, Antoine Francois Le Clerc, s-a îndreptat către o carieră militară. Studiul cuprinde de asemenea şi o biografie a autorului, prezentarea structurii manuscrisului, evidenţierea surselor utilizate de autorul francez pentru redactarea lucrării sale obeservându-se o preluare necritică şi masivă de informaţii din lucrările altor autori care au mai scris despre Ţările Române.

Acest manuscris nu aduce însă nişte informaţii inedite, ci este mai degrabă un memoriu politic şi economic pentru sensibilizarea autorităţilor şi opiniei publice din Franţa în privinţa Ţărilor Române. Veridicitatea manuscrisului creşte treptat precum autorul relatează evenimente din istoria Moldovei şi Valahiei din epoca sa. Totodată, autorul prezintă şi înrăutăţirea situaţiei celor două ţări româneşti în legătură cu prezenţa trupelor străine pe teritoriul lor, în special din cauza trupelor imperiului otoman. Nu în ultimul rând, Antoine Francois Le Clerc, încearcă, din perspectiva sa, propunerea unor soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei, precum eliminarea influenţei Rusiei în Principate, precum şi o apropiere a Ţărilor Române de Franţa, însă la aceea vreme, deşi aceste propuneri au fost prezentate guvernului francez şi deţinând destule probe, pentru a se putea modifica politica, interesele lui Napolen Bonaparte erau cu totul altele. Însă, propunerile sale, din ceea ce prezintă în continuare se dovedesc a fi contrare precum menţiona ,,Învecinarea şi desele legături ale ruşilor cu moldovenii au avut o foarte mare influenţă asupra caracterului şi obiceiurilor acestora din urmă. Sunt foarte grăbiţi să-şi împartă locuinţa cu ruşii şi totul ne face să credem că această bună înţelegere se va întări din ce în ce mai mult.”

Manuscrisul este structurat în următoarele părţi: ,,Du Boudjiak ou Bessarabie”, ,,De la Valakhie”, ,,De la Moldavie”, ,,Commerce d’importation de la Valakhie”, ,,Commerce d´importation de la Moldavie”, ,,Commerce d'exportation de la Moldavie”, ,,Intérêts de la France et de ces deux Provinces”. El se găseşte în arhivele Militare de la Chateau de Vincennes. Pe lângă observaţiile culese de la cetăţenii francezi prezenţi cu diferite misiuni în cele două Ţări Române, cum este viceconsulul Louis Parrant, aflat în Moldova şi Luce Gaspari, conte de Belleval, în Ţara Românească, Le Clerc a utilizat în redactarea manuscrisului , preluând pagini întregi sau doar scurte informaţii, lucrările unor autori diverşi, precum Wilhelm Bawr, Jean-Louis Carra, baronul de Tott, Johann-Georg Sulzer, Charles de Peyssonnel, Dimitrie Cantemir, Nicolas Ernest Kleeman, Elias Abesci, William Eton, Andre-Joseph de Lafitte-Clave, Johann Christian von Struve.