Mihail Gorbaciov

Copilăria

Mihail Sergheevici Gorbaciov provine dintr-un sat mic Privolnoe și dintr-o autentică familie de țărrani. Aceasta îl deosebește de conducătorii anteriori ai Uniunii Sovietice.S-a născut la 2 martie 1931. Mama sa muncea la camp, iar tatăl sau a fost timp de patruzeci de ani mecanizator, adică conducea tractoare și mașini de treierat, fiind responsabil cu repararea și întreținerea mașinilor agricole. Copiii de odinioară ai vecinilor povestesc că în familie mama,Maria Panteleevna, era o femeie energică, care știa să răzbată în viață și care era în stare să facă și câte un tărăboi de toată frumusețea. Tatăl, Serghei, era liniștit, harnic, unul pe care oamenii satului îl respectau. În timp ce părinții erau la muncă, micul Mișa își petrecea mult timp în casa bunicilor săi materni.

Mihail Gorbaciov era în leagăn cînd satul său a fost colectivizat și un copil când peste țară se năpustise valul arestărilor și al epurărilor din timpul “Marii Terori”. Cu siguranță a resimțit și el atmosfera de apăsare și muțenie din casă. Poate că observase și el că rudele și vecinii duceau un soi de viață dublă și în aparență- înflăcărare și adeziune, în suflet-teamă față de ceea ce se întâmplă în jur. Poate că părinții și bunicii săi se comportau ca majoritatea familiilor sovietice, care nu voiau să-și împovăreze copiii cu informații înspământătoare și periculoade despre amenințare și prigoană. Cînd a fost destul de mare ca să poată înțeklege războiul trecuse. O nouă și grea experiență se suprapunea peste precedenta. Pentru oameni era mai ușor să înlăture trecutul și să-și însușească lozincile optimiste ale partidului despre reconstrucție. Rusia, Uniunea Sovietică supraviețuiseră luptei și suferințelor,abia acum incepea viitorul. Totuși încă era un pericol de moarte să vorbești despre trecut. Cine făcea asta, punea în joc viața și libertatea familiei sale. În satul Privolnoe, bunicul lui Gorbaciov, Pantelei Gopkalo,era președintele colhozului. Este sigur că el a fost, chiar de la început, unul dintre organizatorii întovărășirilor agricole. Pe lângă aceasta,unii oameni din sat vorbesc nu ocmai precis despre faptul că bunicii lui Gorbaciov ar fi luptat încă de la început în revoluție și în războiul civil pentru instaurea puterii sovietice în ținuturile de la poalele Munților Caucaz. Mihail Gorbaciov avea zece ani când Wehrmacht-ul a început să mărșăluiască în Rusia, ocupând și pustiind mare parte din teritoriul Uniunii Sovietice. Tatăl său a fost în Armata sovietică timp de patru ani. A luptat în marea bătălie de la Kursk, a primit o medalie pentru vitejie când unitatea sa a trecut Niprul, a fost rănit în Cehoslovacia și a ajuns într-un spital din Cracovia. Din război s-a întors acasă ca soldat de mai multe ori decorat și membru de partid.

Între timp, războiul ajunsese la Privolnoe. Pe monumentele eroilor din sat, printre cei căzuți numele Gorbaciov, care era foarte frecvent în zonă, apare de șapte ori. Mama lui Mihail era mobilizată la muncă obligatorie și încărca trenuri de marfă în gări îndepărtate din regiune. Rareori venea seara acasă. Micul Mișa trebuia să îngrijească vitele și păsările, dar în timpul aceasta el locuia mai mult în casa bunicilor. Exact șase luni s-aaflat satul în zona ocupată, dar el se găsea departe de șoseaua principală. Puțini soldați germani se aflaseră în sat. În alte localități din regiunea Stavropol avuseseră loc arestări și execuții. În Privolnoe oamenii nu pomesc asemenea nelegiuiri ale germanilor. Cînd Privolnoe a fost eliberat, viața a început să se normalizeze treptat. În școala satului învățământul a fost reluat, dar Gorbaciov lipsea din clasă. Viața devenise grea și în vremea aceea el nu avea nimic de îmbrăcat ca să poată merge la școală. Un trimestru a trebuit să stea acasă. La insistențele tatălui său prin trimiterea de scrisori de pe front către mama sa Mihail a ajuns la școală. Era un școlar atent, silitor, nu un tocilar după cum povestesc foștii lui colegi de școală. Pentru un copil de la țară în anii de după război existau lucruri de departe mult mai grele decât învățătura. În această perioadă de reconstrucție, în țara ruinată trebuia să muncești cu toate forțele, în ciuda mașinilor care lipseau și a aprovizionări grele cu produse alimentare.

În anul 1914, la vârsta de treisprezece ani, Gorbaciov a început să lucreze în colhoz, iar din al cincisprezecelea an de viață a lucrat la stațiunea de mașini și tractoare, pe combine, adesea ca ajutor al tatălui său. Muncea din greu, mai greu decât colegii de școală . Poate era o convingere politică deosebit de puternică, o credință neobișnuită, pe care tatăl său o adusese cu el din război, în calitatea sa de proaspăt membru de partid, și pe care o transmisese fiului său. Mișa Gorbaciov reușea să o scoată la capăt cu amândouă. și cu munca la câmp și cu școala. La școală era întotdeauna atent cînd se preda despre marii germani, despre Marx și Engels, Liebnecht și Thalmann, dar cu deosebire a fost impresionat de Rudolf Diesel. Era un tânăr cu adevărat simpatic, râdea cu voioșie și-i plăcea să facă glume așa cum este caracterizat de una dintre profesoarele sale. După programul de școală se și urca pe combină. Continua să lucreze și în timpul verii până la întâi septembrie când reîncepea școala. Cu excepția sportului participa la orice tip de activitate. Cânta la armonică și la balalică, cânta cu plăcere și din gură, la reuniuni dansa cu toate elevele, uneori în grupuri de dansuri populare, alteori în perechi. Era voios și juca și teatru de plăcere.