Mize și provocări actuale ale proiectului European

Ideea unificarii Europei nu era decat un vis al filozofilor si vizionarilor, visul acesta a fost insa spulberat de groaznicele razboaie care au devastat continentul in prima jumatate a secolului XX. Din ruinele celui de Al Doilea Razboi Mondial, a luat nastere o noua forma de speranta prin vocea celor care au opus rezistenta totalitarismului. Acestia erau hotarati sa puna capat antagonismului international si rivalitatilor in Europa si astfel sa creeze conditiile necesare unei paci durabile. Cativa oameni de stat au inteles ca este necesar intrarea intr-o noua era, cea a unei organizari structurate a Europei Occidentale, bazate pe interese comune si fundate pe tratate economice, care ar garanta statul de drept si egalitatea intre toate tarile membre.

Pe 9 mai, in fiecare an sarbatorim Ziua Europei, sarbatorim pacea si unitatea in Europa, data marcheaza ziua istorica in care a fost pronuntata declaratia Schuman. In anul 1950, ministrul francez al afacerilor externe de atunci, Robert Schuman, in cadrul unui discurs tinut la Paris propune stabilirea unei noi forme de cooperare politica in Europa, care sa inlature pentru totdeauna posibilitatea izbucnirii unui nou razboi intre natiunile Europei. Propunerea lui Robert Schuman este considerata a fi piatra de temelie a Uniunii Europene. La inceput, UE se numea Comunitatea Europeana si a fost in primul rand o alianta de tari care s-au unit pentru a face comert si afaceri. De-a lungul timpului, tarile membre au inceput sa colaboreze si in alte domenii precum, cercetarea, mediul ambiental sau educatia, creand chiar o moneda comuna: euro.

Uniunea Europeana se confrunta cu o serie de probleme mai mult s-au mai putin importante, dar care vor contribui fiecare la intarirea sau dezintegrarea proiectului European.

Criza refugiatilor. In ciuda faptului ca Uniunea Europeana a fost supusa presiunii migratorii puternice de mai bine de zece ani, resursele limitate alocate gestionarii imigratiei si absentei unei politici comune impiedica tarile comunitare sa abordeze rational aceasta provocare socioeconomica si umanitara, ele ofera avantaje electorale partidelor de extrema dreapta si alimenteaza confruntarea dintre statele membre. In ciuda declaratiilor succesive din cadrul intalnirilor parlamentului european, guvernele nu sunt in masura sa pacteze nici un mecanism temporar privind debarcarea si distribuirea imigrantilor care sosesc prin marea Mediterana. Dezbaterea privind imigratia in UE este dominata de o combinatie de factori emotionali, calcule electorale si costuri economice, ignoranduse datele fundamentale demografice, socioeconomice si geopolitice.

In primul rand este uitat faptul ca UE are nevoie de imigranti pentru a evita declinul demografic, ceea ce va slabi cresterea economica pe termen mediu si capacitatea de a apara interesele europene la nivel mondial. UE a a vut 513,5 milioane de locuitori(inclusiv Regatul Unit) in ianuarie , cu 1,1 milioane mai multi decat in ianuarie 2018, potrivit Eurostat. Dar fara imigratie neta, populatia europeana ar fi scazut in 2018 si 2017. Mai mult, intre anii 2012 si 2016 limitata crestere a populatiei europene a fost in proportie de 80% datorita imigratiei. In 1900, populatia actualelor tari UE concentra 20% din populatia mondiala, in prezent reprezinta doar 6,7%, iar in 2050 va scadea la 5,4%. Factorii care alimenteaza presiunea migratorie catre Europa nu vor scadea, ci vor creste in viitor. Populatia africana se va dubla in urmatoarele trei decenii, la aproximativ 2,5 miliarde in 2050, cu aproximativ 1,2 miliarde mai mult decat astazi, conform calculelor ONU. Diferenta abisala a nivelului de venit dintre cele doua continente va continua sa exercite o atractie migratorie enorma.

Integrarea imigrantilor si a refugiatilor necesita dedicarea de resurse economice adecvate. Tarile UE nu pot continua sa permita cartierelor, oraselor si regiunilor care si-au vazut si vad populatia crescuta prin imigratie legala sau neregulata sa fie supusa reducerilor sau furnizarii insuficiente de fonduri publice in educatie, sanatate, locuinte, infrastructura, protectie sociala si securitate. Timp de zeci de ani, dezinteresul oficial in zonele in care a fost concentrata imigratia a contribuit la degradarea zonelor urbane din intreaga Europa de Vest, a creat ghetouri si a dat argumente fortelor politice de extrema dreapta. Presedintele francez Emanuel Macron a recunoscut intr-un discurs ca cele mai afectate de criza refugiatilor sunt clasele sociale care traiesc cu imigrantii, in timp ce burghezii nu au probleme, deoarece traiesc in mediile lor protejate; uitand sa mentioneze politicienii, dintre care majoritatea traiesc protejati de dificultatile concetatenilor lor.

Securitatea cibernetica. De la sfarsitul secolului al XX, societatea a fost expusa unei transformari unice in istoria umanitatii datorita aparitiei internetului. Acesta a dus la o revolutie care a transformat relatiile dintre persoane, facilitand interactiunea si schimbul de idei cu libertate si viteza asa cum nu a fost niciodata posibil pana atunci. Avand in vedere acest lucru, este incontestabil sa recunoastem multiplele beneficii pe care dezvoltarea activitatii cibernetice le-a avut asupra societatii noastre; cu toate acestea , este normal sa afirmam ca un fenomen ca acesta ar putea conduce in paralel cu ceea ce poate reprezenta astazi calcaiul lui Achile al UE sunt atacuri cibernetice. Datele statistice ale Comisiei Europene arata o crestere rapida a problemelor de securitate cibernetica cu care se confrunta Uniunea Europeana. Se inregistreaza o crestere de 38% a incidentelor de securitate in toate sectoarele din 2015 si peste 86% dintre cetatenii europei care percep ca infractiunea informatica este in crestere.