Moștenirea Romană în Civilizația Europeană

Cucerirea romană a avut consecinţe mult mai profunde decât acelea ale imperiilor anterioare care i-au succedat Romei.

Latinitatea, cea mai semnificativă moştenire romană prin multiplele sale consecinţe, a contribuit, într-o manieră decisivă, la formarea şi afirmarea civilizaţiei europene. Moştenirea latină este bogată şi de ea profită mai târziu întreaga Europă.

Limba latină s-a impus nu numai ca mijloc de comunicare, dar şi ca limbă de cultură pentru spaţiul european, mai ales pentru perioada medievală. Influenţa limbii latine se extinde prin catolicism în lumea slavă (Polonia, Cehoslovacia, Bosnia, Herţegovina) şi germanică, până în zonele nordice occidentale. Dacă în perioada medievală existau 3 Europe (slavă, germană, latină), latinitatea a influenţat în totalitate spaţiul european.

Limba latină a fost unul din instrumentele generatoare de gândire originală, eficace şi durabile pe care le-a cunoscut omenirea. Claritatea desăvârşită a limbii, bogăţia ei, precizia enunţului au făcut ca limba latină să impună limbilor europene logica şi conceptele sale, sintaxa şi vocabularul său. Atât de importante au fost consecinţele latinităţii, încât astăzi, prin noţiunea de latinitate înţelegem ansamblul civilizaţiei romane şi a moştenirii sale.

Latinitatea a fost, în decursul vremii, o entitate fluctuantă, în sensul că spaţiul latinităţii s-a extins sau micşorat, dar ea ocupă un loc important în lumea actuală, prin rolul statelor latine ale Europei şi ale lumii.

Mentalitatea latină a fost obsedată de frontierele spaţiale şi temporale. Gestul criminal al lui Romulus de a-şi omorî fratele pentru că nu a respectat frontiera ("Aşa să piară oricine va trece, în viitor, zidul cetăţii"), a căpătat un simbol nu numai mistic (Horaţiu îl scotea păcat originar care va duce la pierzania cetăţii; de altfel, spaima, anxietatea va apăsa asuprea Romei, anticipându-se deseori sfârşitul ei), dar şi politico-militar.

Mitul de origine se întemeiază pe identificarea frontierelor, iar forţa imperiului izvora din cunoaşterea exactă a acestora. Ideologia "pax romana" şi scopul politic al lui Augustus sunt întemeiate pe nevoia de a se preciza frontierele, unde sunt ele, pe ce val de pământ se situează apărarea imperiului. De aici a izvorât obsesia statelor europene de a-şi trasa şi respecta riguros frontierele. Regii barbari şi, mai ales împăraţii germani, pentru şti unde şi peste cine domnesc, se încoronau la Roma, ea oferindu-le simbolic garanţii asupra stăpânirii şi puterii lor.

De asemenea, Roma catolică (universală) gândea tot în termeni spaţiali atunci când trimitea în lume misionari pentru catolicizare, pentru a defini, marca, extinde şi respecta frontierele catolicismului.

Printre valorile fundamentale moştenite de la cultura romană trebuie să avem în vedere, în primul rând, creştinismul. Toate marile religii s-au născut în interiorul unor civilizaţii care, le-au jalonat identitatea şi spiritualitatea. Şansa creştinismului a fost aceea de a se fi dezvoltat în sânul unei civilizaţii organice şi dinamice. Creştinismul latin a ştiut să preia şi să dezvolte sistemul de valori al civilizaţiei şi culturii romane, devenind apoi simbolul (anima) civilizaţiei occidentale cu care s-a identificat, modelându-i structurile, valorile, comportamentele. Tot la fel, ortodoxismul a influenţat civilizaţia orientală europeană, unele deosebiri dintre catolicism şi ortodoxism creând structuri şi mentalităţi diferite între cele două componente ale lumii europene. Dar, fundamentul creştinismului grefat pe fondul unei civilizaţii greco-romane comune a rămas principalul factor de unitate în diversitate a Europei vechi şi noi, până astăzi.

Morala romană a influenţat decisiv etica europeană. Armătura moralei romane se întemeia pe principiile de disciplină, respect, fidelitate (virtus, pietas, fides) care dominau toate aspectele vieţii militare, familiale, economice, sociale.