Pactul Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un pact secret, încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, semnat la Moscova în ziua de 23 august 1939 de către Vyaceslav Molotov, ministru de externe al Uniunii Sovietice şi Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich, în prezenţa lui Iosif Vissarionovici Stalin.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-şi asigure flancul estic în perspectiva iminentei invazii a Poloniei, petrecută de altfel cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de cealalta parte, Uniunea Sovietică voia să prevină, cel puţin momentan o invazie germană, datorită faptului că Armata Roşie nu avea practic ofiţeri superiori, aceştia fiind executaţi în masă de către Stalin, în frunte cu mareşalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar.

În realitate, ambele ţări agresoare voiau să se asigure, cel puţin oficial, că vor avea spatele "acoperit" în procesul de împărţire în două a ceea ce rămasese neocupat din Europa.

Relatiile dintre cele doua state au debutat de pe vremea lui Frederic al II-lea şi a ţarinei Ecaterina a II-a. Cea mai importanmta consecinţă a alinţei celor două puteri a fost împărţirea Poloniei –1772, 1793, 1795- la care s-a asociat si Austria(la prima si ultima). Relatiile dintre cele doua state se vor distanta de-a lungul urmatoarei perioade ajungand in timpul primului razboi mondial in tabere diferite-Germania facand parte din Tripla Alianta iar Rusia din Antanta.

Cel care a restabilit relatiile dintre cele doua state a fost Lenin care pentru a reveni in tara a strabatut Germania intr-un vagon sigilat cu aprobarea autoritatilor germane. Germanii nu s-au inselat deoarece Lenin ajuns la putere a semnat la 7 noembrie 1917 Decretul asupra pacii, care a deschis negocierile cu Puterile Centrale si aliatii acestora, negocieri care se vor incheia cu pacea de Brest-Litovsk din 3 martie 1918.

Prin sistemul de la Versailles ambele state au fost considerate “proscrise”, Germania fiind considerată responsabila pentru izbucnirea razboiului iar Rusia Sovietica din cauza noului regim instaurat, regimul comunist. Rusia nu semnase tratatul de la Versailles deci nu era obligată sa ii accepte clauzele.Germania-a carui efectiv militar a fost redus la unul simbolic-vroia sa isi dezvolte economia militara pe teritoriul Rusiei Sovietice.

La 16 aprilie 1922 s-a semnat la Rapallo tratatul sovieto-german prin care cele doua parti renuntau la despagubirile de razboi, isi acordau reciproc clauza natiunii celei mai favorizate si restabileau relatiile diplomatice si consulare; Germania renunta la orice pretentie pentru bunurile nationalizate, in urma revolutiei. Tratatul de la Rapallo a fost urmat, in august, de un acord prin care era fixat cadrul colaborarii militare dintre cele doua state. Germania putea utiliza bazele militare sovietice iar rezultatele cercetarilor urma sa fie valorificat in comun.

La 24 aprilie s-a semnat un nou tratat intre Gustav Stresseman si N. N. Krestinski. Partile se obligau sa ramane neutre in cazul unui atac impotiva uneia dintre ele si sa nu participe la un boicot economic indreptat impotriva uneia dintre ele. Germania-prospat intrata in “Societatea Natiunilor”- se obiliga sa se opuna impotriva unei decizii luata de forumul genovez impotriva URSS.

În 1928 Stalin a devenit liderul necontestat al Kremlinului. Stalin voia să creeze un conflict între ţările capitaliste iar când acestea vor fi slăbite, URSS, cu o armata intacta sa intervina si sa dicteze o “pax sovitica”. O data cu venirea la putere a naziştilor la 30 ianuarie 1933 relaţile dintre cele două state s-au racit datorita propagandei anticomuniste si antibolsevica a regimului nazist totusi Stalin era convins ca interesele pe termen lung ale Germaniei o va aduce alaturi de el.