Primul război mondial

Primul razboi mondial, cunoscut si ca Marele razboi, Razboiul natiunilor sau Razboiul menit sa puna capat razboaielor, a fost un conflict la scala mondiala desfasurat între august 1914 si 11 noiembrie 1918. Denumirea Primul razboi mondial nu a fost folosita decât dupa 1939, dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, pâna atunci fiind cunoscut ca Marele razboi sau Razboiul mondial. Combatantii razboiului au fost Aliatii si Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a mobilizat atâti soldati si nici nu a implicat atâtea parti în câmpul de lupta. La sfârsitul sau, razboiul a devenit al doilea conflict în lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (dupa Rebeliunea de la Taiping). Douazeci de ani mai târziu însa, cel de-al doilea razboi mondial va face si mai multe victime.

Primul razboi mondial s-a dovedit a fi o ruptura decisiva cu vechea ordine mondiala, marcând încetarea finala a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: cel German, cel Austro-Ungar, cel Otoman si cel Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman si Romanov, care au avut radacini ale puterii înca din timpul cruciadelor, au cazut dupa razboi.

Esecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ridicarea fascismului în Italia, nazismului în Germania si la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial. Razboiul a catalizat Revolutia bolsevica, cea care avea sa inspire mai târziu revolutii comuniste în diferite tari, precum China sau Cuba, si sa creeze baza pentru Razboiului rece dintre Uniunea Sovietica si Statele Unite ale Americii. În est, caderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democratia moderna a statului succesor, Turcia. În Europa Centrala s-au nascut state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost recreata.

Cauze

Pe data de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei si mostenitor al tronului Austro-Ungariei, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac. Acesta a facut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, sustinuti de Mâna Neagra, o societate secreta fundata de nationalisti pro-sârbi, cu legaturi în armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea grava, care exista deja în Europa. În timp ce la Sarajevo aveau loc rebeliuni, în urma decesului arhiducelui, acestea au fost animate de minoritatea sârba. Desi acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru primul razboi mondial, cauzele reale ale razboiului merg mai în urma, în reteaua complexa al aliantelor si contrabalansarilor care s-au dezvoltat între diferite puteri europene, în urma înfrângerii Frantei si a formarii statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871.

Motivele primului razboi mondial reprezinta o problema complicata; sunt multi factori care au intervenit. Cei mai importanti pot fi considerati: nationalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de aliante, guvernarea fragmentara, întârzieri si neîntelegeri în comunicatia diplomatica, cursa înarmarilor, etc.

Primele Batalii

Unele din primele actiuni ale razboiului au avut loc departe de Europa, în Africa si în Oceanul Pacific. Pe data de 8 august 1914, un contingent mixt compus din unitati franceze si britanice au atacat protectoratul Togoland. Pe data de 10 august, forte germane din Namibia au atacat Africa de Sud. Noua Zeelanda a ocupat Samoa germana pe data de 30 august, 1914, si pe data de 11 septembrie, forta australiana, Australian Naval and Military Expeditionary Force a aterizat pe insula Neu Pommern, care era o parte a Noii Geuinea. Pe parcursul unor luni, fortele Antantei au acceptat capitularea mai multor unitati germane în Oceanul Pacific. Lupte crâncene au continuat pe teritoriul Africii, pe parcursul întregului razboi.

În Europa, Germania si Austro-Ungaria au suferit dificultati de comunicare despre intentiile exacte ale celor doua armate aliate. Initial, Germania garantase ca o sa sustina invazia Austro-Hungara a Serbiei, dar interpretarile acestei decizii variau. Liderii Austro-Ungariei credeau ca Germania va apara flancul lor nordic contra Rusiei, însa Germania planificase ca Austro-Ungaria sa-si concentreze fortele contra Rusiei, astfel încât Germania sa poata lupta contra Frantei pe frontul de vest. Aceasta stare instabila a fortat armata Austro-Ungara sa-si diminueze rezervele în sud, pentru a întâlni fortele ruse la nord. Armata sârba, venind dinspre sudul tarii, s-a confruntat cu armata austriaca în Batalia de la Cer pe 12 august, 1914.