Proiectul contelui de Saint-Simon

Idee de unificare a Europei datează de mult timp, originile sale pierzându-se în timp. Continentul a lăsat în istoria omenirii urmele voinței sale de unificare fiind continentul ce a generat de-a lungul timpului cele mai de seamă mișscări literare și artistice, o gândire politică omogenă precum și o tradiție umanistă comună, rădăcini juridice și credințe comune.

Pe parcursul istoriei, o serie de gânditori au imaginat proiecte de unificare europeană: Dante Alighieri („Despre monarhie”-1308), Ducele de Sully („Marele Proiect al Regelui Henry IV”-1638), William Penn („Prezentul și viitorul păcii în Europa”-1654), Abatele Saint-Pierre („Proiect de pace eterna”-1712), Immanuel Kant („Pacea eternă”-1795), Saint-Simon („Despre reorganizarea Societății Europene”-1814), Victor Hugo („Statele Unite ale Europei”-1851), Prudhon („Despre principiul federativ”-1863), Richard Coudenhove - Kalergi („Pan-Europa”-1923), Aristide Briand („Liga Națiunilor”-1929). Totuși, majoritatea acestor proiecte a avut o puternică amprenta utopică, nici unul din inițiatorii acestora neavând viziunea importanței pieței, a schimbului liber în reglarea reciprocă a intereselor.

În 1814, pe lângă pregătirea Sfintei Alianțe se publică și un nou plan de unificare a Europei. Lucrarea îi aparține Contelui de Saint-Simion și lui A.Thierry, elevul său și poartă titlul „Despre reorganizarea Societății Europene” scrisă ca un set de directive pentru principii europeni întruniți la Congresul de la Viena. Planul propune o Europă a popoarelor, renunțându-se astfel la monarhii, o Europă ca și o confederație și una în care statele își păstrează individualitatea.

Henri de Saint-Simon (1760 - 1825) a fost unul dintre principalii teoreticieni sociali și unul dintre primii fondatori ai socialismului, ducând în același timp o viață marcată de suișuri și coborâșuri. Provenind dintr-o familie aristocratică, Saint-Simon avea să se înroleze în armată de la vârsta de 17 ani, să fie încarcerat în timpul Revoluției Franceze, să se îmbogățească apoi, pentru a ajunge la faliment personal și a trăi de pe urma generozității prietenilor săi, încercând între timp să se sinucidă.

Saint-Simon nu a fost un gânditor care să exceleze la capitolul coerență sau stil, ci mai mult un reacționar la ororile Revoluției și la cele ale regimului lui Napoleon, acesta elaborând multiple lucrări științifice ce priveau aspectele industriale și politice ale societății. În elaborarea lucrărilor sale, acesta a colaborat cu Auguste Comte, până la momentul în care aceștia s-au certat în mod iremediabil.

Despre socialiștii de început de secol XIX, precum Saint-Simon, s-a spus că reprezintă o gândire primitivă premergătoare marxismului. Nu doar o parte din gândirea liberală, ci Marx însuși a susținut această teză. Ca atare, atât marxiștii ortodocși cât și liberalii consideră gândirea socialiștilor utopici precum Saint-Simon a nu mai fi vrednică de atenție. Însă o privire mai atentă asupra lui Saint-Simon ne descoperă, în spatele fantasmagoriilor autorului, niște lucruri care par să nu fie străine de societatea în care trăim.

Saint-Simon propune ideea unui cler secular, asemănător ca formă celui catolic, care să unească întreaga Europă. Saint-Simon se referă doar la Europa de Vest, cea de Est find atât de înapoiată, în viziunea sa, încât nu putea fi vorba de integrarea acesteia într-o Uniune Europeană (cel puțin nu în timpul vieții sale). Întrucât știința este revelația modernă care descoperă umanitatea ei înseși, clerul secular nu putea fi reprezentat decât de oamenii de știință. Saint-Simon nu avea nici cea mai mică îngăduință pentru proiectul democratic. În opinia lui, societatea era incapabilă să se auto-guverneze, având nevoie de un guvernator și, mai ales, de un fondator, în sensul tare al cuvântului. Pentru Saint-Simon, omul de știință avea responsabilitatea să pună bazele unei noi societăți, inaugurând astfel o nouă perioadă organică, perioadă caracterizată de relații sociale armonioase pe care democrația nu ar fi fost niciodată capabilă să le producă. Religia omenirii ajunse la maturitate avea să fie transformată în știință, dar și știința în religie, deoarece oamenii de rând, considera Saint-Simon, nu erau capabili să înțeleagă știința, ca atare. Oamenilor simpli trebuia să li se stimuleze credința în legile clare și fixe ale științei, așa încât să înțeleagă importanța muncii tuturor pentru progresul științei.

Contele Saint-Simon este de părere că viitoarea organizare a Europei ar trebui să aibe la bază uniunea dintre Franța și Angli, întrucât ele au cunoscut revoluția și sunt mai puternice decât toată Europa, modul de reorganizare a Europei propus fiind inspirat din sistemul britanic.