Războaiele anglo-olandeze

Secolul al XVII-lea a reprezentat secolul în care arena internationala a fost supusa unor dinamici majore, cu diferite schimbari ale raporturile dintre puterile Europei Occidentale. Este momentul în care se trece de la diplomatia bazata pe aliantele matrimoniale la diplomatia care sustine rolul interesului statului în formarea aliantelor, interesul national a luat locul notiunii mediavale de moralitate universala .

Politica externa, exceptând Anglia unde este controlata de Parlament, apartine regilor, situându-se în afara oricuarui control constitutional. Dar ea se exprima în numele ratiunii de stat si nu al vointei personale a monarhului. Diplomatia secreta, însoteste politica externa, ca o alternativa a razboiului sau a relatiilor pe timp de pace, facând parte din misterele guvernarii.

Prima confruntare care a relevat noile schimbari a reprezentat-o Razboiul de 30 de ani, prin care s-a evidentiat necesitatea adoptarii unei noi tactici în diplomatie, fiind de altfel si o ocazie si un mijloc de stabilire a unei noi hegemonii la nivel european, precum si de afirmare a unor noi state cu predispozitii militare si economice. Astfel, Franta si Suedia sunt marii câstigatori, si ulterior garantii echilibrului european, Olanda îsi câstiga independenta fata de Spania si începe afirmarea acesteia în cadrul Provinciilor Unite ca mare putere maritima si comerciala, Elvetiei îi este recunoscuta neutralitatea.

Cu toate acestea, aceste status-uri quo nu sunt definitive, dinamica internationala ulterioara aducând modificari în raporturile de putere. În a doua jumatate a secolului al XVII-lea, perioada care corespunde desfasurarii celor trei razboaie între Anglia si Olanda, suntem martori la numeroase rasturnari de situatie, bazate pe politica conducatorilor de a-ti promova interesele de stat cu orice pret, indiferent de mijloacele folosite. Ceea ce ne propunem în continuare nu este o simpla descriere istorica a evenimentelor perioadei, cât o urmarire a modului în care acesti conducatori au reactionat la schimbarile survenite si în ce mod au stiut sa le foloseasca în avantajul lor, atât din comentarea conflictului dintre cele doua tari, cât si prin abordarea perspectivei unui mare monarh al Europei asupra situatiei politice a epocii.

Primul razboi anglo-olandez

La baza izbucnirii conflictului dintre Olanda si Anglia, foste aliate în secolul al XVI-lea împotriva Armadei Spaniole au existat trei evenimente importante.

Instaurarea protectoratului în Anglia si regicidul care l-a implicat acest proces a fost primit negativ de catre olandezi, al caror stadhoulder, Frederick Henry în sprijinise financial pe Charles I. Acest lucru a facut ca Oliver Cromwell sa priveasca cu suspiciune relatiile cu Provinciile Unite, unde partida regalista îsi gasise refugiul. O relativa detensionare a relatiilor are loc în perioada în care Provinciile cauta sprijin la Londra împotriva tendintelor absolutiste ale noului stadthoulder, Wilhelm al II-lea de Orania, oferind în schimb o promisiune vaga de alaturare a Olandei la Commonwealth-ul englez. Promisiune de care Cromwell va tine cont la moartea subtila a lui Wilhelm, trimitând o delegatie la Haga, în martie 1951, penru a negocia conditiile unirii politice dintre cele doua state, urmarindu-se chiar o anexare de tipul celei pe care Londra o impusese cu forta de curând în cazul Scotiei. Reticienta oficialitatilor olandeze l-a facut pe Cromwell sa modifice termenii negocierii, propunând Olandei ca aceasta sa îsi exercite influenta în Asia si Africa, în schimbul sustinerii englezilor în planul de cucerire a Americilor apartinând Spaniei. Departe de a discuta posibilitatea începerii unui nou conflict cu Spania, unde, datorita pacii recent încheiate, Provinciile Unite câstigasera o piata de desfacere foarte importanta, olandezii vor oferi drept raspuns propriul set de propuneri care reprezentau în esenta o reglementare a comertului liber, fapt ce a strânit indignarea englezilor .

Reîntoarsa acasa, delegatia a subliniat fatul ca atitudinea sfidatoare a Olandei, coroborata cu adapostirea taberei regaliste care exercita o aorecare influenta asupra politicii adoptate de autoritatile olandeze, faceau din aceasta un stat care nu prezenta încredere.