Războiul dintre Franța și Algeria din 1954-1962

Lucrarea de faţă îşi propune o tratare a războiului dintre Franţa şi Algeria (1954-1962), şi în contextul situaţiei Franţei de la vremea respectivă.

1.PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA ISTORIEI ALGERIEI ŞI ASUPRA SITUAŢIEI FRANŢEI

Nu putem începe această expunere fără a face câteva scurte referiri la istoria Algeriei, mai puţin cunoscută mai ales europenilor. Cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni au fost populaţiile de berberi (mileniul 2 B.C.).Sub denumirea de Numidia , regiunea devine o provincie a Cartaginei în secolul 9 B.C. şi apoi o provincie a Romei (106 B.C.). Odată cu declinul Romei din secolul 5 D.C. Algeria a fost cucerită de vandali (430-431), de Imperiul Bizantin (sec. 6) şi de arabi,care prin introducerea Islamului au alterat profund caracterul zonei.După o perioadă de control spaniol(sec.15-jumătatea sec.16) Otomanii au preluat controlul regiunii. Franţa a invadat Algeria în 1830 şi a declarat-o colonie proprie in 1848.Cam acestea ar fi datele generale ale istoriei acestui stat african.

Să aruncăm acum o privire din punct de vedere istoric în tabăra adversă , adică a Franţei , aflată atunci în primii ani de după cel de-al doilea război mondial, într-o perioadă destul de instabilă pe plan politic.

Războiul din Algeria ,încheiat în 1962 când şi Algeria devine independentă ,ca mai toate teritoriile africane aflate în posesiunea Franţei , marchează o etapă decisivă în istoria Franţei.Renunţând ,de voie sau de nevoie ,la coloniile ei , Franţa nu renunţă însă şi la statutul ei de mare putere europeană cât şi mondială.

2.ETAPELE CONFRUNTĂRII

Să studiem acum puţin mai detaliat etapele acestei confruntări. Situaţia politică a Franţei se încadra în linii mari între următoarele coordonate:

2.1.SITUAŢIA POLITICĂ A FRANŢEI

În urma războiului din Indochina(1947-1954),guvernul de la acea vreme al Franţei , guvernul Laniel , se prăbuşeşte chiar în timpul Conferinţei de la Geneva,la 12 iunie 1954.Reapare atunci pe scena politică a Franţei Pierre Mendes-France,care nu mai făcuse parte din nici un guvern din ziua când , în 1945, părăsise guvernul de Gaulle în urma unei neînţelegeri privind schimbarea banilor.Fermitatea atitudinii lui de la vremea respectivă făcuse mare impresie atunci.Ulterior ,şi mai ales în ultima perioadă a guvernului Laniel acesta trecea ca şeful opoziţiei de stânga . Nimeni nu se îndoia că el va aduce în conducere un stil nou şi personal. Această aşteptare nu a fost dezamăgită. După o rezolvare inteligentă a crizei de la Conferinţa de la Geneva,o implicare în problemele apărute în Tunisia prin făgăduirea autonomiei interne,a avut loc izbucnirea în Aures a insurecţiei algeriene.

2.2.IZBUCNIREA REBELIUNII

Iată foarte pe scurt coordonatele izbucnirii acestei rebeliuni. În martie 1954 Ahmed Ben Bella , un fost sergent din armata franceză ,împreună cu alţi opt algerieni exilaţi în Egipt au format un comitet revoluţionar care a devenit cunoscut mai târziu ca Frontul de Eliberare Naţională(FLN). Câteva luni mai târziu (la 1 Noiembrie), FLN a lansat “oferta” sa pentru independenţa Algeriei prin coordonarea unor atacuri asupra clădirilor publice , asupra posturilor militare şi de poliţie , şi asupra instalaţiilor de comunicaţie.

Ca o primă ripostă , pe cale diplomatică , la 12 noiembrie Mendes-France declara : “Să nu se aştepte de la noi nici o slăbiciune faţă de nesupunere , nici un compromis cu ea. Nu se încheie târguri când este vorba de apărarea păcii interne a naţiunii şi de integritatea republicii. Departamentele din Algeria fac parte din republică, sunt franceze de multă vreme; populaţia lor ,care se bucură de cetăţenia franceză,este reprezentată în Parlament , a dat destule dovezi de ataşament faţă de Franţa pentru ca Franţa să nu lase ca unitatea ei să fie pusă în discutie.Între ea şi metropolă nu poate fi concepută secesiunea.Acest lucru trebuie să fie clar pentru totdeauna şi pentru toată lumea,în Algeria, în metropolă , precum şi în străinătate.Niciodată Franţa , niciodată vreun parlament,niciodată vreun guvern nu va ceda asupra acestui principiu fundamental.”Aceste cuvinte se cuvin reamintite pentru a se putea aprecia cu exactitate gravitatea crizei care s-a declanşat atunci între Franţa şi Algeria.Era desigur cea mai adâncă de după război.Şi tocmai pe chestiunea Algeriei a căzut la 6 februarie guvernul Mendes-France.A fost un guvern care stârnise multe speranţe.