Războiul rece

INTRODUCERE

Expresia "razboi rece" apare pentru prima data dupa al doilea razboi mondial si e necesar a-I cunoaste intelesul. Pornind de la contrariul sau, "razboi cald sau fierbinte" (care ar trebui sa fie cel intretinut cu armele, pe campul de lupta), razboiul rece devine cel al nervilor (macinator si el intr-un anumit fel de vieti omenesti), cum a fost si "razboiul de pozitii" (de transee) din primul razboi mondial pe frontul de vest.

Scopul acestei lucrari îl constituie originea razboiului rece, desfasurarea evenimentelor pe parcursul a 45 de ani de tensiuni între puterile aliate în timpul celui de al doilea razboi mondial si sfârsitul acestuia, odata cu caderea comunismului. Originea razboiului rece trebuie cautata in ingrijorarea de care au fost cuprinse marile puteri occidentale (S.U.A., Anglia, Franta, Germania Occidentala) fata de cursul politicii din tarile unde s-au instaurat dictaturi totalitare, ca expresie a extinderii sferei de influenta sovietica. Aliatii de pana mai ieri, americanii, englezii si sovieticii, s-au trezit astfel in fata unor adversari de neimpacat. Acestea vor lua chipul razboiului, dar nu cu arma, deoarece aliatii erau legati de tratatele de pace si de conditiile stabilite prin ele, ci folosind cai politice si diplomatice.

Acest soi de razboi ciudat a si fost inaugurat nu printr-o lovitura de tun, ci printr-un discurs care, fiind deschizator de drum al unei noi orientari occidentale, ar putea ramane, daca nu celebru, cel putin foarte cunoscut. Este vorba de discursul rostit de Winston Churchill in 1946 in localitatea Fulton din S.U.A., prin care atragea atentia asupra pericolului in care se aflau democratiile occidentale, pe punctul de a fi inghitite de comunism, si propunea o stransa alianta anglo-americana pentru a le apara. Santajul cu bomba atomica nu putea servi atunci manierei in care "batranul" politician englez vedea rezolvata situatia. Mai ales ca sovieticii dispuneau si ei de aceasta teribila arma.

Cercetarea acestei probleme este complexa si plina de sinuozitati. Datorita caracterului sau integru care cuprinde tangential aproape toate sfere societatii. Razboiul rece a fost mai mult un razboi al influientei al nervilor un razboi al tensiunii, care a provocat daune atât materiale cât si lacune în dezvoltarea fireasca a unor societati, carora în urma acestuia le- au fost periclitata evolutia de mai departe.

Literatura utilizata este diversa. În aceasta lucrare am încercat sa prezint puncte de vedere atât a autorilor straini cu privire la acest fenomen cât si a autorilor sovietici. La fel caracterul interdisciplinar al temei a fost respectat prin includerea unor tratari din domeniul psihologiei sociale, economiei politice, sociologie etc.

Paradoxul acestui razboi este caracterul de masa care- l comporta. Nu a fost domeniu de activitate (fie cinematografie, fie cultura, fie învatamânt, tehnologii din cele mai diverse etc.), care sa nu- si fi gpasit aplicare în acesta. Cu totii cunosc azi Razboiul Rece - mai degraba decat din manuale si carti - din filmele catastrofice, de groaza si spionaj. Adevarurile ce reies din compararea unor documente duc la concluzii paradoxale. Evenimentele de care depindea soarta intregii planete depindeau uneori de hazard, de proasta informare, de lipsa de comunicare ce caracteriza statele totalitare, dupa cum si evitarea catastrofelor majore a fost evitata prin intelepciunea unor lideri sau compromisurile mai mult sau mai putin laudabile ale altora.

În mod paradoxal, la finalul celui de al doilea razboi mondial SUA a iesit nu doar învingatoare din uriasa înclestare militara, ce si-au restabilit si prosperitatea economica devenind prima putere politica, tocmai datorita rolului jucat în conflict, când au fost un authentic arsenal al democratiilor.

Americanii, care erau detinatorii suprematiei aeriene si maritime, descoperisera si utilizasera o arma de nimicire fara precedent, bomba atomica. În mod firesc se bucurau de un enorm prestigiu ideologic si politic.

În fond Statele Unite erau singurul beligerant care iesise din razboi mai bogat decât intrase. Aveau un buget echilibrat si detineau doua treimi din rezervele de aur ale lumii, ceea ce le conferea o putere financiara considerabila. Dolarul american dobândise o asemenea pozitie încât era apreciat „as good as gold” si deja se vorbea de un „imperialism al dolarului”. Potentialul productiv american se dublase, aproape 1 / 2 din produsele fabricate în lume purtau inscriptia „made în USA”; balanta comerciala era puternic excedentara, exporturile atingând de peste doua ori volumul anterior conflagratiei iar capitalurile investite în strainatate aduc dividente uriase.

În viziunea americana ordinea politica instituita dupa razboi trebuia sa conduca la restabilirea liberalismului economic, care sa îngaduie cresterea economica si expansiunea comertului, în primul rând pentru SUA, iesita din izolationismul în care statuse cantonata într-o vreme. Ajutorul american era indispensabil pentru Europa ce trebuia sa-si construiasca economia pe temeliile ruinelor lasate de razboi, fapt perfect perceput de SUA, dar acest deziderat urma sa se împlineasca doar în anumite conditii. Statele Unite doreau respectarea principiilor Natiunilor Unite, dar asociau acest respect cu exigentele securitatii militare absolute americane, apreciat drept, „factorul cel mai important si pentru securitatea lumii”. Tocmai de aceea voiau cu ardoare baze militare în Pacific, Atlantic si Europa, dar trebuie retinut ca acestea puteau fi utilizate cu folos maxim si de catre civili, ceea ce contribuia, implicit la hegemonia economica a SUA în lume.