Reforma agarara din 1991 - prezent

Reforma agrara din 1991-prezent

Obiectivul strategic fundamental al reformei agricole in Romania este cresterea performantei economice, competitivitatea si dezvoltarea durabila in sectorul agroalimentar din Romania. Desi in perioada 2000-2003 au avut loc unele restructurari seminificative ale sectorului agricol si au aparut o serie de unitati moderne, integrate, mai ales in sectoul porcin si avicol, aceste aspecte nu sunt inca suficiente si in general, productiile fermelor comerciale si a micilor exploatatii agricole inregistreaza, inca randamente scazute si datorita fragmentarii suprafetelor agricole, productiile agricole nu se caracaterizeaza prin omogenintate din punct de vedere calitativ.

Aceasta stare de fapt se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

- valoarea adaugata scazuta in lantul alimentar

- nivel ridicat al importului de produse agroalimentare

- venituri scazute in agricultura

- dificultati si carente in respectarea cerintelor de calitate

Reforma fondului funciar din 1991

Principala schimbare structurala care si-a pus amprenta asupra zonelor rurale din Romania la inceputul tranzitiei a fost reforma pamantului. Intre 1989 si 1990 coperativele agricole de productie au fost practic desfiintate prin actiunea spontana a fostilor proprietari.

Aceasta “reluare in posesie”a fost ratificata prin legea din 1991, care a reglementat si modul in care urma sa se faca improprietarirea:

- restituirea in natura in limita a 10 ha in echivalent arabil pentru o gospodarie

- posibilitatea ca fostii membri ai cooperativelor care nu avusesera pamant, functionarii publici locali sau cei care doreau sa devina agricultori sa primeasca pamant in eventualitatea unui surplus de teren agricol

Majoritatea suprafetelor arabile a retrocedata fostilor proprietari (care fusesera obligati sa intre in cooperativele de productie in 1949-1962 ) sau mostenitorilor acestora.

Reforma fondului funciar a trecut cea mai mare parte a pamantului (doua treimi) in proprietatea unor persoane in varsta , fosti proprietari obligati sa intre in cooperative intre 1949 si 1962, si in foarte mica masura persoanelor tinere din zonele rurale.

Cum majoritatea fostilor proprietari ( decedati intre timp) avusesera mai multi mostenitori care si-au revendicat dreptul de proprietate la incheierea reformei structura proprietatii asupra pamantului era si mai faramitata decat fusese la inceputul procesului de colectivizare in 1949 atingand cote fara precendent in Romania.

Fragmentarea funciara in Romania 1948/1998

Exploatatii (%) 1948 1998

In 1992, peste 4 mil. de persoane care detineau in proprietate, in medie, 2 ha de pamant impartite in cateva parcele luasera locul celor aproximativ 5000 cooperative de productie.

Sectorul micilor producatori agricoli privati care administrau 8 mil. ha de teren agricol reprezinta principalul sector din rural din punct de vedere al proprietatii funciare, ocuparii profesionale, realizarii venitului si contributiei la formarea PIB-ului.

Reforma a schimbat radical modul de organizare al agriculturii. Fostul sistem de achizitionare a celor necesare productiei agricole, de desfacere a produselor agricole si de creditare numai corespundea nevoilor unei clientele numeroase si dispersate.

Faramitarea terenilor au marit costurile de tranzactionare pe toate filierele pietei adica materii prime, servicii si produse.

Noua clasa de producatori agricoli fara cunostiinte moderne de agricultura si puternic dezavantajata sub aspectul costurilor de amploarea redusa a activitatii pe care o desfasurau, si-a modificat structura de productie orientandu-se spre culturi/tehnologii traditionale in defavoarea celor moderne, reducandu-si tranzactiile pe piata la minimum si optand pentru sistem de productie autarhic.

Rezultatul a fost aparitia unui dualim in agricultura, in care fermele de stat si unele asociatii private produceau pentru nevoie pietei, iar micul producator pentru consumul pietei.