Regatele elenistice

În secolul IV î.Hr. Macedonia se la periferia lumii elene, departe de problemele cu care aceasta se confrunta. În ceea ce privește organizarea politică și socială, aceasta se deosebea de restul lumii grecești, Macedonia era un regat stat teritorial (ethno).. În fruntea statului era regele, care se deosebea însă de monarhii orientali prin aceea că el nu era de drept divin și nici nu avea o putere absolută. Era un primus inter pares (= primul între egali), fiind sprijinit pe o puternică aristocrație (hetairoi) în conducerea statului. Ei formau, hetairia, o instituție prin care se stabilea o legătură directă și personală între aristocrați și rege. Principiul fundamental al transmiterii funcției monarhice era cel ereditar pe baza primogeniturii sau în cazuri excepționale, cel mai apropiat agnat dintr-o gintă regală. Totuși funcția nu putea fi luată fără acordul nobililor, care de altfel erau consultați și în luarea deciziilor. Acestea ca titlu de rege al macedonenilor arată caracterul național al funcției

Odată cu urcarea pe tron a lui Filip al II-lea regatul Macedoniei intră într-o nouă epocă. Noul rege i-a măsuri care au vizat o mai bună organizare administrativă și financiară a statului, dar acordă și o atenție sporită armatei considerată principalul instrument al puterii.

În plan extern, pe fondul tendințelor de expansiune a Imperiului Persan, Filip reușește să canalizeze energiile grecilor propunându-le un ideal care să îi mobilizeze: confruntare cu acesta. În prealabil a trebuit să supună autorității sale polisurile grecești ( Liga de la Corint -337 î.Hr.), anunțând formarea unui nou tip de stat pentru lumea greacă: statul federal sub forma unei monarhii constituționale.

Planurile de cucerire a Asiei vor fi puse în practică, după asasinarea sa (336 î.Hr.), de către fiul său, Alexandru. Încă de la început el a trebuit să aducă sub ascultarea cetățile grecești care au încercat să-și recâștige independența.

Din Grecia el ajunge trece în Asia Mică (334 î.Hr.). Încep astfel ostilitățile cu Imperiul Persan, Granicos-334, Issos-333, Tyr-332, Gaugamela-331. În mai puțin de zece ani, supune toate provinciile Imperiului Persan, ajungând până în India (327 î.Hr.). Creează astfel cel mai întins imperiu cunoscut în istorie până atunci.

În tot acest interval Alexandru prin măsurile luate a încercat să consolideze noua stăpânire. Ele au reflectat sinteza elementelor tradiționale greco-macedonene cu cele orientale contribuind astfel la crearea unei noi civilizații: civilizația elenistică. În practica guvernării și a ideologiilor politice, aceasta se manifestă sub forma monarhiei de tip elenistic.

Dacă într-o primă fază elementele greco-macedonene rezistă în fața celor orientale, după cucerirea Egiptului și desființarea Imperiului Persan se poate observa o creștere în importanță a elementelor orientale ( monarhia lui Alexandru se orientalizează).