Regimuri Politice Nedemocratice

MAIAKOVSK

REGIMURI POLITICE NEDEMOCRATICE

I. Trăsăturile regimului nedemocratic

Regimurile politice nedemocratice au în comun o multitudine de caracteristici, atât regimurile autoritare cât şi regimurile tatalitare.Sunt două elemente principale comune celor două tipuri de regimuri:încercarea de a reduce substanţial sau de a elimina pluralismul politic şi criteriile de atribuire şi distribuire a puterii politice nu s-au bazat niciodată pe alegeri.

Noţiunea de dictatură provine de la latinescul”dictatura” ce înseamna a porunci, a domina nelimitat o persoană sau un grup de persoane.

Este interesant de menţionat că în timp ce democraţiile neîntrerupte , adică regimuri democratice, care odată instaurate , s-au mentinut.În schimb nici un regim autoritar totalitar nu se poate lăuda cu o durată neîntreruptă comparabilă cu cea a democraţiilor celor mai îndelungate.Aşadar, regimurile autoritate şi mai ales cele totalitare sunt construcţii pe cât de puternice şi opresive, pe atât de fragile şi precare.

Alte caracterictici ale totalitarismului sunt:prezenţa unui partid unic, o poliţie secretă foare bine dezvoltată, monopolul statului asupra mijloacelor de comunicare, controlul centralizat al tuturor organizaţiilor politice, sociale , culturale până la crearea unui sistem de palinificare economică şi subordonarea completă a forţelor armate puterii politice.

Regimurile politice nedemocratice , dictatoriale se individulaizează în teorii şi practica vietii politice prin urmatoarele trasături:

• Puterea de stat este deţinută şi exercitată în mod absolut de către o persoană sau un grup de personae care concentrează în mâinile lor întreaga putere, îndeosebi cea politică

• Aplicarea puterii nu se realizează în baza principiului separarii puterii în stat

• Inexistenţa unor organe representative ale puterii de stat sau chiar dacă acestea sunt prezente în viaţa politică

• Lipsa pluralismului politic şi ideologic, singura ideologie admisă este ideologia a unui singur partid

• Prin mijloacele propagandei şi ideologice partidului are loc crearea cultului personalităţii şefului statului, aşa cum s-a întamplat în cazul lui Stalin ,Hitler, Mussolini, Ceauşescu.

Regimurile autoritare au fost teoretizate de cercetătorul Spaniel Juan Linz ca fiind”sisteme cu pluralism politic(pluralitate de organizaţii) limitat,în care clasa politică nu dă socoteală de faptele săvârşite, care nu sunt bazate pe o ideologie clar articulate, dar sunt careacterizate de mentalităţi specifice(majoritatea au la bază triada tradiţională:Dumnezeu,patrie,familie)în care nu există o mobilizare politică la bază şi pe scara mare , cu excepţia unor momente din dezvoltarea lor,şi în care un lider , sau uneori un mic grup(partidul unic),îşi exercită putere în limite slab definite în plan formal , dar de fapt mai degrabă previzibile.”

În Antichitate şi feudalism ,regimurile dictatoriale s-au manifestat sub forma monarhiilor absolute.În epoca modernă, odată cu burghezia şi marea societate, capitalismul,regimurile dictatoriale încep a fi înlocuite de regimurile democratice.În perioada contemporană cele mai representative forme ale regimurilor dictatoriale au fost şi mai sunt regimurile coloniale ,regimurie fasciste ,regimurile comuniste şi regimurile militare.

II. Identificarea regimurilor nedemocratice

1. Regimurile coloniale au apărut încă din perioada marilor descoperiri geografice (sec XV-XVI) şi au cunoscut o maximă răspândire în perioda modernă, când unele state ca Anglia ,Olanda ,Belgia,Portugalia şi mai târziu SUA şi Germania şi-au creat adevărate imperii coloniale. Aceste regimuri totalitare, profund nedemocratice, au constat în subordonarea totală economică, politică şi spirituală a numeroaselor ţări şi popoare din Asia,Africa şi America de Sud, în cele mai multe cazuri prin forţă şi violenţă.

2.Regimurile fasciste au apărut şi s-au manifestat în perioada interbelică, reprezentând o soluţie politică de extremă dreaptă,o dictatură teroristă, un regim politic totalitar.Apariţia şi ascensiunea fascismului în formele sale clasice (Italia,Germania)poate fi explicat printr-un complex de factori, cauze şi conjuncture specifice perioadei interbelice.

3.National-socialismul este o gândire a spaimei.El vânează inamici potenţiali bănuiţi că ar dori moartea civilizaţiei.În acest sens se poate spune că este vorba despre o gândiere cu adevarat paranoică , în sensul ştiinţific şi unul preiorativ al termenului.Spre deosebire de marxism-leninism ,nazismul este mai mult o gândire a respingerii decât una a aşteptării.Nazismul vrea să înlăture răului înainte să pregatească binele.El este obsesia prăbuşirii decreptitudinii.Spectrul decadenţei îl inspiră mai mult decât idealul visat.