Relațiile Marii Britanii cu Commonwealth-ul în Timpul Primului Mandat al Margaretei Thatcher - Războiul Civil din Rhodesia

Pentru a înţelege politica pe care a adoptat-o Marea Britanie faţă de Commonwealth trebuie să avem în vedere conceptul de „Commonwealth” în sine. Originile acestuia datează din 1839, an în care a fost întocmit un raport ce cuprindea motivele nemulţumirii generale din coloniile canadiene ale Marii Britanii. Propunerile s-au transformat în realitate în 1847, moment în care nu numai în Canada a fost aplicat acest „guvern responsabil”, ci şi în alte colonii ale Marii Britanii din America de Nord, Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud

Până la sfârşitul Primului Război Mondial, Marea Britanie a manifestat un control riguros asupra politicii externe a acestor colonii care se guvernau singure (dominioane). Era evident faptul că dominioanele doreau egalitate , lucru observat şi în 1919, în momentul semnării tratatelor de pace, când fiecare dominion a semnat tratatul în mod individual şi tot individual a fost acceptat în Societatea Naţiunilor

De abia la Conferinţa Imperială din 1926 s-a adoptat o rezoluţie care definea dominioanele drept comunităţi autonome în cadrul Imperiului Britanic, egale în drepturi şi statut, unite printr-un jurământ comun faţă de Coroana britanică. Rezoluţia a fost inclusă în Statutul de la Westminster, act ce a fost adoptat de Parlamentul britanic în 1931 Regele era recunoscut drept şeful Commonwealth-ului. De la cele 4 state care au format Commonwealth-ul în 1931 – Australia, Marea Britanie, Canada, Noua Zeelandă - s-a ajuns la 51 de state în 1990, cele mai multe colonii devenind membre după 1945, când Marea Britanie s-a decis să recunoască independenţa acestora şi capacitatea lor de a se guverna singure, în interesul popoarelor lor.

Presa americană relata că, în momentul venirii la putere a Margaretei Thatcher ca prim-ministru al Marii Britanii, în urma alegerilor parlamentare din luna mai a anului 1979, ţările membre ale Commonwealth-ului se confruntau cu o problemă spinoasă în ceea ce privea sudul Africii, unde încă din 1948 izbucnise războiul civil, din considerente rasiale. Africa de Sud încetase să mai facă parte din Commonwealth înca din 1961 , an în care s-a proclamat republica, dar apartheid-ul a fost practicat până tarziu în anii 1993-1994. Din Africa de Sud, problemele rasiale s-au extins în toată partea sudică şi de sud-est a continentului, cunoscând o duritate extremă în Zimbabwe (Rhodesia).

Opinia publică din SUA a fost ţinută la curent cu desfăşurarea războiului civil din Rhodesia. Ziarele şi revistele americane comentau asupra modului în care guvernul Thatcher trebuia să preia responsabilitatea rezolvării problemei războiului civil din Rhodesia de la guvernul laburist condus de James Callaghan

După ce Partidul Conservator a câştigat alegerile în Marea Britanie, ziariştii americani au încercat să prevadă modul în care avea să acţioneze doamna Thatcher în direcţia Rhodesiei: “O atitudine plină de precauţie asupra problemelor rasiale din sudul Africii [ ] este preconizată să caracterizeze politica externă a Marii Britanii sub conducerea primului-ministru conservator Margaret Thatcher” Acelaşi ziar afirma că Thatcher îşi alesese, pentru formularea şi aplicarea politicii sale externe pragmatice, o echipă aflată într-un contrast evident cu propria ei lipsă de experienţă în acest domeniu. Tot “The Washington Post” relata: “Noul guvern conservator al Marii Britanii a reafirmat în decursul acestei zile promisiunea de recunoaştere a guvernului birasial din Rhodesia dacă observatorii britanici trimişi la faţa locului raportează că recentele alegeri organizate au fost suficient de libere şi corecte”