Revoluția Americană și Revoluția Franceză

Sfârsitul secolului al XVIII-lea s-a impus în istoria universala drept o perioada revolutionara în care asistam la profunde transformari politice în coloniile britanice din America de Nord (1770 - 1783) si Franta (1789 -1815), dar si în Irlanda si Anglia (1780 - 1783), Provinciile Unite (1783 -1787), Tarile de Jos (1787 -1790), Elvetia (1781), Suedia (1772 -1789), Polonia (1788 - 1794), Belgia (1792 - 1795), Germania renana (1792 -1801), Olanda (1795), Statele italiene (1798 - 1799).

Tarile care au fost primele si cel mai profund afectate de miscarile revlutionare - coloniile americane si Franta - dispuneau la sfârsitul secolului al XVIII-lea de structuri sociale ce prezentau mari analogii între ele, pe fondul falimentului regimului feudal si a ascensiunii puterii financiare a burgheziei.

Aceste transformari sociale si economice sunt sustinute de o importanta crestere demografica începând cu 1730.Toate aceste aspecte vor creea dezechilibre sociale care vor determina aparitia unor noi programe politice elaborate de gânditorii acestui secol, numit "al luminilor".

Idei precum cele lansate de John Locke în al sau Tratat asupra guvernarii civile (1689), de Montesqieu în Spiritul legilor (1748) sau Jean-Jaques Rosseau în al sau Contract social (1762), vor influienta în buna masura atât programul revolutiei americane cât si pe cel al revolutiei franceze.

Razboiul de independenta al coloniilor nord-americane a fost incontestabil o mare revolutie politica; pentru prima data s-a urmarit materializarea ideilor filosofilor iluministi conform carora orice guvernare trebuie sa aiba la baza un contract social.

In acest context, statele americane au redactat constitutii precedate în mod general de o declaratie a drepturilor omului. In Carolina, noua constitutie va fi votata de vechea Adunare legislativa coloniala, dar deputatii au primit instructiuni în acest sens, amintind de Caietele de doleante ce vor fi prezentate deputatilor francezi în 1789.

Aceste recomandau sa se faca distinctia între legile fundamentale si cele ordinare, si atrageau atentia asupra numarului de camere din noul regim pentru a se putea realiza acea "separare a puterilor" despre care vorbeau Locke si Montesquieu1.

In Pennsylvania, Conventia a redactat în 1776 cea mai democratica constitutie publicata pâna la cea franceza din 1793. Aceasta instituia un regim monocameral ales printr-un sufragiu quasiuniversal.

Puterea executiva era încredintata de Camera, presedintelui asistat de un Consiliu. Acesta nu avea drept de veto si nu-si putea exercita atributiunile fara aprobarea Consiliului.

In Massachusetts, Conventia a adoptat o constitutia redactata de John Adams care s-a inspirat din ideile lui Locke, Rousseau si Malby. Ea instituia un guvernator, un senat si o camera a comunelor.

Sufragiul era larg, dar era cerut un venit ridicat pentru a ascende la functiile superioare".

In marea lor majoritate, constitutiile americane erau precedate de o "declaratie a drepturilor". Cea mai veche, cea mai generoasa si cea mai importanta prin urmarile sale, a fost Declaratia Drepturilor din Virginia emisa la 12 iunie 1776.

Ea afirma ca "toti oamenii sunt în mod natural egali, liberi si independenti", ca ei trebuie sa se bucure "de viata si de liberatate si de dreptul de a-si cauta fericirea". Declaratia recunoaste suveranitatea poporului, proclama rezistenta la opresiune, separarea puterilor, drepturi pentru inculpati, acuzati si condamnati, responsabilitatea personala a functionarilor, liberatatea presei si a exercitarii cultelor.

La mai putin de o luna mai târziu, la 4 iulie 1776, Congresul de la Philadelphia, odata cu proclamarea independentei SUA, facea publica o Declaratie a Drepturilor care proclama drepturile fundamentale ale oamenilor "nascuti egali". Desi aceasta se referea la drepturile cetatenilor SUA, ea avea un caracter mai universal decât declaratia din Virginia sau cea franceza de la 17893.

1 Jaqucs Godcchot, Les Revolutions (1770-1799), Presses Univcrsitaires de France, Paris, 1965, p. 99.

2 Gcorge Brown Tindall, David E. Shi, America. O istorie narativa (vol.l). Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, p. 130.

3 lbidem,p. 132.

La numai cinci ani de la proclamarea independentei, a fost adoptata în 1781, prima Constitutie americana care organiza noua republica sub forma unui stat federal. Dar din dorinta excesiva de a apara democratia, puterea federala era foarte slaba.

O noua constitutie a fost adoptata la 17 septembrie 1787, la Philadelphia. Intrata în vigoare la 4 martie 1789, ea organiza cele trei puteri în stat dupa ideile lui Locke si Montesqieu.