Revoluția industrială și industrializarea

CAPITOLUL I

REVOLUŢIE INDUSTRIALĂ ŞI INDUSTRIALIZARE

PE PLAN EUROPEAN

Fenomenul denumit revoluţia industrială a constituit şi constituie încă unul dintre cele mai controversate din literatura de specialitate, fiecare autor încercând să-l cerceteze dintr-un unghi de vedere inedit, să reliefeze sau să nuanţeze aspectele pe care le consideră a fi cele mai semnificative.

În acelaşi timp, în literatura de specialitate îşi face loc, tot mai mult, ideea potrivit căreia înţelegerea complexităţii, a locului şi a rolului, dar mai ales a implicaţiilor imediate şi pe termen lung ale revoluţiei industriale presupune luarea în considerare a proceselor provocate de expansiunea economică declanşată de marile descoperiri geografice şi a modului în care au fost exploatate consecinţele acestora.

Aceste descoperiri, care au avut loc începând cu secolul al XV-lea şi au continuat cu intensitate în secolul următor, au determinat o puternică dezvoltare a schimburilor comerciale ale Europei cu alte continente şi au lansat o parte a Europei, a celei de Vest, pe drumul care, două-trei secole mai târziu, a dus-o către revoluţia industrială.

În Encyclopédie Larousse multimédia, ediţia 2002, revoluţia industrială este definită ca un ansamblu de fenomene care au însoţit, începând din secolul al XVIII-lea, transformările lumii moderne, datorită dezvoltării capitalismului, tehnicii, producţiei şi comunicaţiilor. Se precizează, de asemenea, că primul care a folosit termenul de revoluţie industrială, în deceniul al cincilea al secolului trecut, a fost Fr. Engels, care l-a pus în legătură, în principal, cu folosirea maşinii cu aburi a lui James Watt, în industria

textilă engleză.

Termenul respectiv este reluat după aproximativ patru decenii şi consacrat de către istoricul Arnold Toynbee, care distinge, în cadrul fenomenului denumit revoluţie industrială, trei aspecte concomitente şi interdependente: demografic, agricol şi industrial.

Preocupările ulterioare, consacrate cercetării revoluţiei industriale, concretizate într-un foarte mare număr de lucrări, au prilejuit, în mod firesc, formularea unor opinii de o mare diversitate.

Revoluţia industrială, moment de răscruce în evoluţia economică a omenirii, a fost un proces complex, cu o dublă natură – tehnică şi social-economică –, din care au rezultat performanţe economice, sociale, politice, culturale etc., fără precedent în istorie.

Declanşarea, desfăşurarea şi efectele ei nu pot fi limitate la cronologia apariţiei şi utilizării diferitelor maşini şi a perfecţionărilor lor, deşi acestea au reprezentat momente însemnate ce trebuie avute în vedere; ele reprezintă tema de cercetare a istoriei ştiinţelor tehnice. Revoluţia industrială a reprezentat mult mai mult, a modificat însuşi modul de gândire şi acţiune umană.

CAPITOLUL II

REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ ÎN MAREA BRITANIE

Începând cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresivă feudală centrată pe proprietatea asupra pământului, o forţă în era industrială ce lua naştere.

În 1750 Marea Britanie era deja o putere maritimă şi comercială importantă, dar majoritatea populaţiei trăia încă din agricultură. Activităţile industriale, precum mineritul şi prelucrarea fierului, se desfăşurau la o scară relativ redusă, iar Londra era singurul oraş cu ade-vărat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atât de lentă, încât rămânea aproape neobservată. Majoritatea oamenilor considerau că viaţa lor face parte dintr-o ordine tradiţională firească şi nu realizau că sub ochii lor lua naştere o nouă etapă a istoriei.