Revoluția palestiniană împotriva Israel 1965

In aceste pagini intentionez sa tratez problema palestinienilor din teritoriile ocupate de Israel.

Se prevede o miscare in orientul mijlociu. Chemarea la lupta "Revolutie pana la victorie" iesind din piepturile unor palestinieni de la 7 pana la 70 de ani este un semn de incredere in viitor si in victorie, si in continuarea luptei pana la victorie. Aceasta lupta ce dureaza de cateva decenii este recunoscuta in lumea intreaga in ciuda altor interventii, in ciuda masacrelor si a inaltelor tradari.

Istoria acestei lupte a inceput odata cu diversele manevre imperialiste si inca continua. Lupta palestinienilor a fost declansata de planul zionistilor de a intemeia un stat evreiesc pe taram palestinian , si a luat amploare cu emigratia evreilor cu sprijinul imperialist si expulzarea palestinienilor din propriul teritoriu ca o reactie a poporului.

Din cand in cand aceste reactii s-au transformat in revolte. Au incercat sa ia teritoriul palestinienilor, teritoriu pe care traiau de sute de ani. Principalul motiv al rezistentei palestinienilor a fost de a le proteja drepturile nationale si nationaliste.

Pe de o parte englezii au incercat sa inabuse lupta palestinienilor si pe de alta unele grupuri au fortat palestinienii sa emigreze prin atacuri si masacre.

Bine planificatul masacru la Deir Yassin chiar cu putin inainte de intemeierea statului israelit, a cauzat migratia multor palestinieni spre alte state arabe.

Palestinienii erau obligati sa-si paraseasca patria . Din cauza acestei lupte nu si-au putut apara patria si sunt numiti acum teroristi de imperialisti si de zionisti. Teroarea , desi temporar, a reusit sa domine. Strigatele ei de victorie s-au facut auzite prin trupurile moarte ale palestinienilor.

A doua jumatate a anilor 50 si 60 au fost anii organizatiilor de rezistenta ale palestinienilor.

Lupta a luat aspectul anti-imperialist si anti-zionist , dupa care a devenit evident faptul ca imperialismul se afla in spatele zionismului.

Lupta poporului palestinian impotriva imperialismului si complicelui acestuia Israelul a fost organizat in tarile vecine .

Fiecare revolta din zonele israelitilor a fost intampinata de sfanta teroare a Israelului .

Masacrele , expulzarea, deposedarea de pamanturi, bombardarea caselor, lagarele de concentrare, toate acestea au fost pretul care s-a cerut pentru lupta palestinienilor.

Dar lupta palestinienilor accepta orice fel de sacrificii si a fost continuata pana astazi.

In1964 grupurile individuale de palestinieni s-au adunat sub protectia OPL-ului care cerea ca toate organizatiile palestiniene sa se reuneasca.

Eforturile guvernului micii burghezii Nasser candidand pentru conducerea lumii arabe a grabit amploarea luptei in timpul acestei faze.

In 1964 primul zenit arab a avut loc in Cairo. Aceste eforturi a fost o sursa de teama printre regimurile arabe reactionare ale micii burghezii nationaliste.

Toti se temeau de radicalizare a luotei palestinienilor si doreau controlul acestei organizatii.

La primul zenit s-au pus bazele OPL-ului si eliberarile poporului palestinian.

Pe 28 mai 1964 congresul national palestinian a facut primul pas concret prin prezentarea principiilor luptei, a schitelor si a programui OPL.

Chiar mai mult decizia a fost luata pentru a crea o armata de eliberare conectata la OPL pentru a intari aripa militara. Asa a luat fiinta OPL reprezentand in mod oficial poporul palestinian.

Pentru un timp se afla sub controlul statelor arabe. In acesti ani organizatiile palestiniene au vazut necesitatea luptei armate dandu-si seama ca vor castiga eliberarea printr-un razboi civil prelungit.

Putin timp mai tarziu au recoltat primele fructe. Cea mai veche si cea mai influenta organizatie palestiniana cu un conducator mic burghez si-au dat seama (sub influenta fortelor radicale marxist leniniste) de necesitatea unei lupte organizate.

Din acest punct de vedere Al-Fatah a preluat coducerea luptei armate impotriva Israelului in 1965 aducand rezistenta palestiniana la un nivel mai ridicat.

In timpul luptei care se extindea alti marxisti leninisti au influentat aceste grupuri nou formate. In 1967 cea mai mare organizatie dupa Al-Fatah, s-apus bazele frontului popular pentru eliberarea palestinei care se numea marxist-leninista.

Se avea in vedere faptul ca eliberarea poporului palestinian era posibila numai printr-o lupta armata prelungita.

Anul 1969 a fost un punct culminant pentru OPL. Conducerea OPL a fost preluata de AL-Fatah si Arafat, si nasseritenii au fost inlocuiti.

Din acest moment poporul palestinian a actionat mai independent de statele arabe si a urmarit politica care punea interesele poporului palestinian mai presus de orice.

Vocea poporului palestinian si lupta sa justificata, dobandind atentia lumii intregi a impus nationalismul si zionismul.

Sprijinul si simpatia opiniei publice de pretutindeni era de partea palestinienilor.

In 1974 OPL a primit statutul de observator de la ONU si mai mult de 100 de tari au ajuns sa cunoasca OPL.

Aprimit permisiunea de a deschide birouri in multe tari. A fost recunoscuta ca singurul reprezentant oficial al palestinienilor de catre statele reactionare arabe.

Dar aceasta atitudine in favoarea OPL a statelor arabe nu ar trebui sa dezamageasca poporul.

Statele reactionare colaborand cu imperialistii mai ales Arabia Saudita au vazut in miscarea anti-imperialista palestiniana si in fortele revolutionare progresiste o amenintare a existentei lor.