Roma Antică

În partea apuseană a Mării Mediterane se află Iatalia, unde prin secolul al VIII-lea î. e. n. s-a întemeiat cetatea Roma. Ea va forma un mare imperiu ,cucerind bazinul Mării Mediterane şi o serie de state şi popoare din Asia şi Europa.

Timp de douăsprezece secole statul roman a ocupat un loc important în istoria omenirii,iar apoi a decăzut şi s-a prăbuşit sub loviturile răscoalelor interne şi ale popoarelor migratoare.

O penininsulă scăldată de apele Mării Mediterane ,care prin aşezarea ei ,oferă condiţii prielnice pentru dezvoltarea legăturilor cu popoarele din jurul Mării Mediterane.

Italia este mărginită la nord de Muntii Alpi şi străbătută în lung de Muntii Apenini;spre vest se găsesc câmpii (Etruria,Latium şi Campania).În Latium ,pe malul fluviul Tibru ,s-a ridicat cetatea Roma. Tot de Italia ţineau insulele Corsica,Sardinia şi Sicilia.

Pământul Italiei este mult mai fertil decât al Greciei. De aceea,principala îndeletnicire a locuitorilor a fost agricultura.

Italia a fost locuită din cele mai vechi timpuri de etrusci, greci , italici şi altii.

Italicii (de la care vine şi numele Italia) au venit din nord începând cu mileniul al II-lea î.e.n. şi s-au aşezat în mijlocul Italiei. Ei erau împărtiti în mai multe triburi ,dintre care mai importanti erau samniţii,sabinii şi latinii.

Italicii cunoşteau meşteşugul prelucrării metalelor ,erau crescători de vite şi agricultori.

Etruscii s-au aşezat în secolul al X-lea î.e.n. în câmpia din nordul râului Tibru ,venind pe mare din vestul Asiei Mici. Erau buni agricultori marinari îndrăzneţi ,care străbăteau cu corăbiile lor Marea Mediterană. Adesori făceu şi piraterie. Cumpărau multe dintre produsele atelierelor greceşti ,în special ceramică ,dar erau şi ei meşteşugari priceputi. Făceau unelte de aramă ,bronz şi fier,obiect de podoabă: brăţări ,cercei,agrafe,vase de bronz,cupe de argint,vase de metal,ţesături de preţ,erau şi buni constructori. Templele lor semănau cu cele greceşti,dar erau împodobite cu minunate statuete de pământ ars. Au ridicat ziduri solide în jurul cetăţilor,au introdus bolta în arhitectură. Ei au făcut şi canale de irigaţie,transformând terenurile mlăştinoase în câmpii roditoare. Ca şi la egipteni , morţii lor erau îngropaţi în sarcofage împodobite cu picturi şi sculpturi,aşezate în camere subterane, care aveau pereţii decoraţi cu fresce, reprezentând scene din viaţa de toate zilele sau teme religioase.

Etruscii s-au organizat la început în mai multe oraşe-state, care s-au unit între ele şi au supus popoarele din jur. Mai târziu , puterea etruscilor a slăbit.

Grecii au întemeiat prin secolele al VIII-lea şi al VI –lea î.e.n. numeroase colonii în Italia şi în Sicilia. Mai importante erau Paestum,Tarentul şi Siracuza.

Numărul mare al coloniilor greceşti din sudul Italiei a făcut ca această parte a peninsulei să fie numită şi Grecia Mare. Oraşele greceşti erau bogate şi puternice. Ele aveau întinse legături comerciale şi o cultură înaintată. Odată cu produsele meşteşugăreşti ,negustorii greci au răspândit în restul Italiei cultura grecească. De la greci au împrumutat etruscii alfabetul , pe care apoi l-au folosit şi romanii.

Influenţa pe care etruscii şi grecii au exercitat-o asupra celorlalţi locuitori din Italia a avut o importanţă deosebită pentru dezvoltarea lor economică, politică şi culturală.

De la etrusci romanii au învăţat să sece mlaştinile construind canale de scurgere a apei. Numeroase construcţii civile care au înfrumuseţat Roma , în prima periodă a istoriei sale, vădesc influenţa etruscă şi greacă. De asemenea, romanii au imitat la început produsele meşteşugarilor greci şi etrusci, în special vase , podoabe, statuete.

Prin dominaţia lor asupra Romei ,etruscii au avut o contribuţie importantă în domeniul organizării politice şi religioase. În acelaşi timp , romanii au preluat şi creaţiile culturale ale etruscilor şi grecilor, le-au adaptat specificului lor, creând o cultură proprie.

În câmpia Latium , pe malul stâng al fluviului Tibru , trăiau prin secolul al VIII-lea î.e.n. latinii şi sabinii. Statele lor erau aşezate pe şapte coline, într-un loc prielnic dezvoltării comerţului şi uşor de apărat împotriva atacurilor duşmane. Dezvoltându-şi treptat aşezările , latinii şi sabinii s-au unit. Ei au întemeiat cetatea Roma “celor şapte coline”. Istoricii romani arătau că acest eveniment ar fi avut loc în anul 753 î.e.n. Ei ne-au transmis o legendă asupra întemeierii Romei într-o formă poetică unde sunt îmbrăcate şi unele adevăruri istorice, pe care învăţaţii care au făcut săpături arheologice pe teritoriul Romei le confirmă. Astfel, se pare că, înainte de întemeierea Romei, cea mai veche aşezare a triburilor de păstori latini şi sabini a fost pe colina Palatin.