România și Politica Europeană de Securitate și Apărare - PESA

România şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA)

Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) are drept obiectiv să permită Uniunii dezvoltarea capacităţilor sale civile şi militare de gestionare a crizelor şi prevenire a conflictelor la nivel internaţional. Astfel, contribuţia sa la menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, potrivit Cartei ONU, ar spori considerabil, adică pe măsura forţei sale economice şi demografice. De la început trebuie menţionat că PESA nu implică crearea unei armate europene , ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord.Ideea unei apărări europene autonome a suscitat, în cadrul UE, discuţii controversate, legate, în principal, de slăbiciunea structurilor existente şi a complexităţii rolului lor, dar şi de angajamentul american pe solul Vechiului Continent. Consensul apărut în jurul voinţei de a „europeniza” apărarea a disimulat în realitate numeroase contradicţii şi discordii, cu privire la aspectele strategice, militare şi instituţionale ale unei astfel de securităţi. De asemenea, o absenţă a armonizării concepţiei statelor membre asupra finalităţilor şi modalităţilor unei apărări europene a făcut multă vreme ca instituţiile create în acest scop să se dovedească puţin eficace. Apărarea Europei se sprijină astăzi, încă, în mare parte pe prezenţa, din anii 50, pe continent, a trupelor americane şi a armelor nucleare cu efect descurajator. Dar această situaţie, în care 230 milioane de americani sunt însărcinaţi să apere 500 milioane de europeni, pare anacronică şi nu se poate pereniza, din motive politice, strategice şi economice. Disensiunile în sânul statelor membre ale UE favorabile unei apărări pur europene sau chiar unui pilon european al Alianţei Nord-Atlantice şi celelalte dornice să rămână sub protecţia întreagă a NATO, au apărut în plină lumină, după schimbările intervenite în Est, după Războiul din Golf şi din Bosnia şi Kosovo.

Oricare ar condiţiile dificile de naştere a PESA, aceasta din urmă se caracterizează prin faptul că ea rămâne cu o anume fragilitate, căci este colectivă şi constituie un proces înainte de a fi un fapt împlinit. Ea este colectivă, în sensul că s-a decis în comun ce conţinut concret va avea PESA. Practic, PESA este rezultatul acordurilor semnate de către statele membre de-a lungul timpului. Este vorba de un proces, în sensul că, de acum înainte, capacităţile europene, prin adoptarea unui obiectiv ţintă sunt în centrul proiectului de apărare europeană. Pentru a depăşi aceste provocări şi a asigura buna tranziţie a structurilor militare tradiţionale către noi structuri de apărare şi securitate europene, precum şi pentru a duce la bun sfârşit noua etapă a ridicării puterii PESA, vor trebui să se modifice structuri naţionale şi proceduri de cooperare ce s-au convenit prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

Patruzeci de ani de integrare europeană au sfârşit prin a da o dublă identitate, naţională şi europeană, care nu şi-a găsit încă în mod sigur toate expresiile sale, în special în domeniul apărării. De aceea, PESA poate însemna o specializare pe funcţii militare .O asemenea propunere a fost făcută de americani europenilor din NATO, dar nu avea şi o dimensiune politică, ca aceea pe care o are UE.Specializarea constă în a plasa fiecare stat al Uniunii, care va fi dispus să o facă, pe domeniul de care el dispune în totalitate sau doar de o parte a tehnologiei şi priceperii sale militare. Avantajul unei astfel de construcţii ar fi, din punct de vedere militar, evitarea risipirii şi diluării mijloacelor. Această idee are nevoie să se maturizeze, şi statele europene sunt încă la stadii diferite de reflecţie. În aceste condiţii, se cuvine ca PESA să facă de acum înainte obiectul unei cooperări întărite.