Scopul si componentele sistemului NATO de raspuns la crize

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Scopul si componentele sistemului NATO de raspuns la crize.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 4 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Istorie Universala

Extras din document

Dezvoltarea tehnologică și schimbările care au avut loc în sfera politico-militară în ultimele decenii au participat la extinderea NATO. Astfel Alianța Nord-Atlantică a căpătat mai degrabă un caracter de organizație internațională de securitate decât un pact militar-politic.Un succes fundamental al acesteia este construirea sistemului eficient de răspundere la situații de criză. Acest fapt este menționat și în articolul 5 din Tratatul Washington, care spune că rolul principal al Alianței este de a proteja teritoriul și populațiile Aliate împotriva atacurilor ,iar dacă un Aliat NATO este victima unui atac armat, fiecare membru al Alianței va considera acest lucru ca un atac armat împotriva tuturor membrilor și vor întreprinde acțiuni pentru a ajuta Aliatul atacat.

Gestionarea crizelor este una din principalele sarcini de securitate ale NATO, implicând atât partea militară cât și cea non-militară. Aceste crize pot fi politice, militare, umanitare sau alte tipuri precum dezastre naturale sau perturbări tehnologice.Astfel, atunci când apare o criză, deciziile despre planificare, desfășurare și angajare de forțe militare se iau numai cu autorizare politică și anume de către guvernele fiecărei țări membre NATO.

Rezolvarea crizelor depinde foarte mult de consultarea și aprobarea tuturor membrilor:

“The Parties will consult together whenever, in the opinion of any of them, the territorial integrity, political independence or security of any of the Parties is threatened.”

În prezent, sistemul NATO de răspuns la crize are cinci componente complementare: opțiuni preventive, măsuri de răspuns la crize, contrasurprinderea, stări de alertă de securitate NATO și contraagresiunea. .

Opțiunile preventive reprezintă eventuale răspunsuri în cazul unei situații de crize incipiente pregătite de către Alința. Acestea pot contribui substanțial la intensificarea vigilenței forțelor țărilor membre NATO prin intermediul componentei militare. “În acest context, domeniile Info Ops care vor putea fi utilizate în cadrul opțiunilor preventive sunt: securitatea informațiilor, inducerea în eroare, războiul electronic, angajarea liderilor cheie, operațiile în rețele de calculatoare."

Măsurile de răspuns la crize sunt convențiile statelor membre NATO pe care trebuie să le îndeplinească în anumite situații de criză. Aceste măsuri se pot, uneori, concretiza în acțiuni pe care anumite instituții naționale sau comandamente trebuie să le execute. Caracterul acestor măsuri nu este obligatoriu pentru statele member întrucât pot avea diverse tendințe decise de statul în sine, de legislația națională și de modul de punere în aplicare a anumitor proceduri specifice instituțiilor din Sistemul de Apărare Național. Prin aceste măsuri de răspuns la crize se acoperă domenii vaste, precum: operații specifice forțelor terestre, aeriene, navale, operații informaționale, protecția forței, logistica, infrastructura critică etc.

Contrasurprinderea cuprinde acțiunile de apărare civile și militare din timpul unui atac. Această componentă presupune o acțiune de tip reacție militară și civilă la un atac al unui adversar. Prin urmare, toate domeniile Info Ops vor putea fi utilizate în cadrul contrasurprinderii.

Stările de alertă de securitate NATO reprezintă măsurile antiteroriste și antisabotaj luate de statele membre NATO. Aceste stări sunt incluse pentru a asigura asemănarea stărilor de alertă de securitate la nivelul tuturor statelor membre ale Alianței, nereprezentând o componentă în sine a NCRS. “La nivelul acestor stări de alertă, se poate estima că următoarele domenii ale Info Ops ar putea fi utilizate: operațiile psihologice, prezența, profilul și postura trupelor, angajarea liderilor cheie, război electronic și operațiile în rețelele de calculatoare.”

Contraagresiunea reprezintă trecerea la autorizarea angajării forțelor armate a statelor membre NATO împotriva unui adversar ce atacă un stat membru al Alianței. Prin natura efectivă de angajare a forțelor armate, rezultă că se pot utiliza pe timpul contraagresiunii toate domeniile Info Ops, în funcție de starea finală dorită de către comandantul forțelor proprii și de modul în care unul sau altul dintre domeniile Info Ops răspund mai bine îndeplinirii acestei stări.”

Sistemul NATO de Management al Crizelor este alcătuit din Sistemul general de răspuns la crize (NCRS) ,Procesul NATO de gestionare a crizelor (NCMP- NATO Crisis Management Process), Sistemul de informații și avertizare al NATO (NIWS- NATO Intelligence and Warning System), Procesul de planificare operațională a NATO (NOPS-NATOs Operational Planning System) și Aranjamentele de gestionare a crizelor NATO de planificare de urgență civilă(CEP-Civil Emercengy Planning).

În plus, NATO dispune și de un ”Centru de situație” prescurtat SITCEN care intermediază schimbul de informații politice, economice și militare în fiecare zi a anului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Scopul si componentele sistemului NATO de raspuns la crize.docx

Bibliografie

https://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_49192.htm
ColMarszalek-NATOsCrisisManagement_2013UMB_Slovakia.pdf
Crisis%20management_Lesson_8.pdf
20140214043557_Session_5_MARINOV_NATO_Crisis_Management.pdf
file:///C:/Users/Magda/Downloads/295-Article%20Text-1410-1-10-20170106.pdf