Stat și Societate în Roma Antică

Stat si societate în Roma Antica

Peninsula italica sau, altfel zis, teritoriul în care s-a dezvoltat cultura romana a fost purtatoarea unei traditii culturale mai vechi, aici desfasurându-si existenta populatii înca din preistorie, sub egida culturii Villanova. Anterioare însa culturii romane propriu-zise, spatiul acesta a fost marcat de prezenta culturala a etruscilor. Cunoscuti în izvoarele grecesti sub numele de tirrenoi, în cele latine sub numele de tusci si în cele egiptene sub numele de tursha, despre etrusci s-a discutat mult, în special privitor la originea lor.

Herodot din Halicarnas considera ca etruscii ar fi migrat din Lidia, tinut al Asiei Mici. Un alt autor, Dionis din Halicarnas considera ca sunt locuitorii bastinasi ai Italiei, iar o serie de documente din sec 18 sugereaza provenienta acestora din regiunile Europei centrale. Cert e ca regiunea locuita de etrusci a fost Etruria. Dpdv al organizarii politice e atestata monarhia, implicit prezenta unui rege. Statutul de rege era dobândit fie în urma exprimarii optiunii generale a populatiei, fie în virtutea principiilor de descendenta patriliniara. Regele acumula o serie de prerogative, exercitându-si autoritatea nu doar în viata politica ci si în cea religioasa.

Sistemul religios al etruscilor poate fi asemanat în linii mari cu religia ebraica, mentalitatea lor religioasa fiind influentata de ideea crestinismului. Panteonul etrusc era dirijat de o triada formata din Tinia, Uni si Menvra. Tinia era un zeu al fulgerului, Uni sotia acestuia, iar Menvra o zeita cu valente razboinice. Ulterior romanii, în sistemul lor religios vor pastra aceasta triada sub forma triadei capitoline, formata din Jupiter, Juno si Minerva. Dincolo de triada etrusca au existat diferiti zei, cum ar fi Voltumnus, un zeu al vegetatiei si naturii; Nepthuns, zeul protector al marilor si apelor; Hercle; Aplu, un zeu al lumii, ulterior prezent la romani ca Apolo si nu în ultimul rând, Lares si Penates. În ceea ce priveste ritul funerar, etruscii practicau în egala masura inhumatia si incineratia.

Originile Romei

Nucleul civilizatiei romane s-a conturat în Latium, un teritoriu locuit în sec 10 î.Hr. de latini si sabini. Orasul Roma se dezvolta în arealul delimitat de cele 7 coline: Capitoliu, Aventim, Quirinal, Viminal, Palatim, Esquilin si Coelin. Evolutia cultural istorica a Romei e împartita în 3 perioade: regalitatea, din 21 aprilie 753 pâna în anul 509; republica, din anul 509 pâna în anul 27; imperiul, din anul 30, mai exact de când Octavianus dobândeste titlul de Augustus, pâna în anul 476, mai exact pâna în timpul domniei lui Romulus Ausgustulus.

Originile Romei sunr descrise de Vergiliu în „Eneida” si de Titus Livius în cartea „De la fondarea Romei”. Cei 2 autori descriu aceeasi origine comuna legata de figura grecului Eneas, care ajunge în Latium si se stabileste în cetatea Alba Longa. A avut 2 urmasi: Amulius si Numitor. Fiica lui Numitor, Rhea Sylvia, a nascut doi fii, pe Romulus si Remus. Se presupunea ca tatal acestora a fost zeul Mars. Cei doi fii au fost abandonati pe malul Tibrului, hraniti de o lupoaica si ulterior adoptati de un taran. La maturitate, Romulus si Remus s-au reîntors în Alba Longa, au preluat puterea, iar apoi au construit cetatea Roma. În acest moment intervine fraticidul si Romulus îl asasineaza pe Remus.

Începând de la Romulus si Remus a fost pastrata la întemeierea fiecarui oras roman o practica de fondare stricta. Astfel, prima faza o reprezinta delimitarea pe cer a unui spatiu pe care romanii îl numeau templum. Delimitarea era realizata de catre un augur, fiind vorba despre un patrulater imaginar, care avea extremitatile orientate catre cele 4 puncte cardinale.ulterior întemeietorul, cu ajutorul unui plug tras de o vaca si un taur; urmând linia imaginara trasa brazda, pe care romanii o numeau pomerium. Pe pamântul scos cu plugul urma sa se construiasca zidul de incinta. În interiorul acestui spatiu delimitat se trasau doua axe: una pe directia N-S, numita cardo si una pe E-V, numita decumanus.

În interiorul oricarui oras roman existau câteva interdictii, nefiind permise înmormântarile, accesul soldatilor înarmati si ridicarea unor temple pt zeii care nu apartieneau traditiei romane. Locul central al orasului era forumul, aici fiind construit templul zeitei Vesta. Aici ardea focul sacru, mentinut în permanenta de preotesele zeitei Vesta. Preotesele erau organizate într-un colegiu. În acest colegiu intrau doar fete din familiile înstarite, conditie de acces fiind virginitatea, iar regula de baza, castitatea.

Structurile sociale ale Romei antice au la baza familia. Familia la romani era absolut patriarhala, definitorie fiind functia de pater familias a barbatului celui mai învârsta. Familia romana avea caracter extins, cuprinzând chiar si 3 generatii, plus sclavii, care însa nu erau considerati a fi personae(sau persoane) ci doar res(lucruri). În lumea romana, femeia detinea putin mai multa autoritate ca mater familias, decât în Grecia. La nasterea unui copil, la circa 8-9 zile dupa acest eveniment, nou-nascutul trecea printr-un ritual de purificare echivalent cu botezul în lumea crestina. Copiii în lumea romana purtau numele de puer, dar frecvent, în incriptii apar ca filia si filius. Daca proveneau dintr-o familie înstarita, purtau tria nomina, adica 3 nume(de pilda Marcus Aurelius Fronto). Cele mai frecvente nume pt fete erau Aelia, Aurelia, Marciana, Flavia. Numele feminine erau derivate ale numelor masculine, respectiv Aelius, Aurelius, Marcianus, Flavius...Deseori, pe lânga nume, la familiile nobile era indicat si tribul de provenienta(de pilda Tiberius Claudius Claudiamus, Papilia tribu). La vârsta de 17 ani tânarul era adus în for, era înscris pe listele cetatenilor si îmbraca toga virila; o îmbracaminte specifica barbatilor, „virg” însemnând barbat în latina. Casatoria la romani sau matrimonium, era hotarâta de parinti si era privita mai mult ca un contract încheiat între doua parti.

Relatiile de rudenie în lumea romana si implicit terminologia de rudenie prezinta ca particularitate urmatorii termeni: mater si pater pt mama si tata; filius si filia pt fiu si fiica; frater si soror pt frate si sora; uxor pt sot/sotie; nepos pt nepot; ad-nepos pt stranepot; coniux, femina pt sotie.

Urmatorul element în structura sociala, superior familiei romane e ginta sau gens. Aceasta poate fi definita ca familie mare patriarhala, mai exact uniune de familii extinse care sunt legate de un stramos comun. O alta structura sociala e tribul. La Roma au existat trei mari triburi, fiecare trib fiind împartit în 10 curii(lat. curia). În perioada republicii populatia era formata din 2 categorii majore, respectiv din patricieni si din plebei.