Statul și societatea engleză în secolul al XVII-lea

În anul 1603, după 45 de ani de domnie, regina Elisabeta se stinge din viaţă. Aceasta moare fără urmaşi iar cea mai apropiată rudenie a Elisabetei, deci urmaşul legal la tronul Angliei, este regele Scoţiei, Iacob al VI-lea. Acesta păstrează tronul scoţian şi devine în acelaşi timp Iacob I al Angliei.

Amandouă statele îşi menţineau însă organizarea lor politică, legile şi instituţiile proprii.

Capacitatea şi mai ales convingerile sale făceau din Iacob I un suveran puţin potrivit pentru Anglia, în situaţia politico-socială de la începutul secolului al XVII-lea.

Unui parlament atât de conştient de datoriile şi de forţa sa, Iacob I voia în mod naiv să-i impună ideile sale cu privire la dreptul divin şi ereditar al regilor.

Convocarea primului parlament, în anul 1604 - disputa teoretica între parlament şi rege. I se spune lui Iacob ca ”nu e bine informat” despre raporturile dintre coroană şi parlament. În Anglia regele nu dispune de putere absolută; el guvernează şi legiferează împreună cu parlamentul.

De fiecare dată când a fost convocat, parlamentul şi-a reafirmat dreptul exclusiv de a aproba impozitele şi a criticat politica externă a regelui.

Aprobarea impozitelor era problema la care parlamentul ţinea cel mai mult. Acesta nu prea dorea aprobarea unor impozite noi şi în orice caz nu cât cerea regele.

În anul 1618, a început în Europa centrală marele conflict internaţional cunoscut sub numele de Războiul de Treizeci de Ani, prin care Casa de Habsburg, sprijinită de Spania, se străduia să restabilească unitatea Imperiului şi hegemonia Bisericii romane.

Friedrich al V-lea, printul elector al Palatinatului, era căsătorit din 1613 cu Elisabeta, fiica lui Iacob I.

Divergentele dintre Iacob I şi opoziţia politica formată în ţară s-au agravat acum şi în legatura cu politica externă.

Regele nu a oferit nici un ajutor ginerelui său, atacat şi zdrobit de trupele pătrunse în Cehia, urmărit apoi în Palatinat şi alungat şi de aici. În loc să intervină, el a alcătuit planul absurd, irealizabil, al unei împăcări între Anglia şi Spania. Mai mult, el propune căsătoria fiului şi moştenitorului său Carol, cu o infantă spaniolă.

La 3 decembrie 1621, parlamentul protestează cu tărie împotriva politicii externe a regelui şi împotriva proiectului de înrudire cu dinastia spaniolă.

Urma o nouă izbucnire de furie a regelui - la 30 decembrie a dizolvat parlamentul.

Mostenitorul tronului s-a căsătorit cu Henrietta-Maria, sora regelui Franţei, Ludovic al XIII-lea. Şi această căsătorie a fost primită foarte rece în Anglia. Tot o catolică avea să devină regină.

Războiul cu Spania a reînceput. De aceea, ultimul parlament din timpul domniei lui Iacob I, convocat în 1624, nu a mai criticat cu atâta violenţă politica externă.