Teorii și Doctrine - Platon

Păstrarea operelor lui Platon este unul dintre cele mai frumoase daruri ale destinului; forma şi conţinutul lor sunt de o însemnătate la fel de atrăgătoare.

Platon este una dintre individualităţile istoriei universare, iar filozofia sa una dintre existenţele istorice care au avut, încă de la apariţia lor, cea mai importantă influenţă asupra epocilor ulterioare în ceea ce priveşte formarea şi dezvoltarea spiritului. Religia creştină care conţine ea însăşi acest principiu superior, a devenit această organizare a raţionalului, acest imperiu al suprasensibilului, graţie marelui început pe care îl făcuse deja Platon. Specificul filozofiei platoniciene îl constituie orientarea spre lumea inteligibilă, suprasensibilă, înălţarea conştiinţei în împărăţia spiritului, în aşa fel încât inteligibilul dobândeşte forma suprasensibilului, a spiritualului care aparţine gândirii; sub această formă el devine important pentru conştiinţă şi este introdus în conştiinţă, care îşi consolidează astfel poziţia pe acest teren. Religia creştină a transformat apoi în principiu universal, într-un mod care este specific, principiul omenirii de a fi fericit, astfel spus, principiul potrivit căruia esenţa lăuntrică şi spirituală a omului este adevărata lui esenţă. Dar Platon şi filozofia sa au avut cea mai mare contribuţie la organizarea acestui principiu pentru lumea spiritului.

Platon s-a născut la Atena în al treilea sau al patrulea an al celei de-a optzecişişaptea Olimpiade, în 429 î.H., anul în care a murit Pericle, la începutul războiului peloponesian. Tatăl său era Ariston, al cărui neam se trăgea din Kodros; mama sa, Perictione, era o descendentă a lui Solon; aşadar el provenea din una dintre cele mai de vază familii ateniene. Fratele bunicului dinspre mamă era Critias, un prieten al lui Socrate, unul dintre cei treizeci de tirani, cel mai talentat şi mai spiritual, iar ca atare şi cel mai periculos şi mai detestat dintre ei. În această familie s-a născut Platon; n-a dus lipsă de mijloace formative; a primit o educaţie prin care a dobândit toate aptitudinile considerate esenţiale pentru un atenian. Numele său de familie era Aristocle; numele de Platon l-a căpătat mai târziu, din cauza frunţii sale late sau a spatelui bine legat. În tinereţe a scris poezii şi tragedii, aşa cum şi la noi tinerii poeţi scriu la început tragedii. A scris în special epigrame dintre care unele s-au păstrat; ele conţin idei nostime. De pildă, una dedicată lui Aster, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi: „ te uiţi la stele, dragul meu Aster. Ah, de-aş fi eu cerul, să te privesc cu toţi ochii lui !” O idee care se găseşte şi la Shakespeare în Romeo şi Julieta. Platon s-a hotărât în cele din urmă să se ocupe de problemele statului, iar tatăl său l-a încredinţat curând lui Socrate. Se povesteşte că Socrate ar fi visat în noaptea precedentă că i s-a aşezat pe genunchi un pui de lebădă ale cărui pene au crescut repede, după care aceasta s-a ridicat la cer, cântând minunat. Se găsesc multe asemenea exemple de dragoste şi de preţuire din partea contemporanilor, care au recunoscut acest caracter subli, suprema graţie şi simplitatea de o măreţie calmă. Relaţiile cu Socrate nu i-au fost de ajuns lui Platon; se ocupase mai mult cu doctrina lui Heraclit, îi studia pe eleaţii celebri, pe Pitagora şi avea legături cu cei mai renumiţi sofişti. După ce s-a adâncit în filoyofie, a renunţat să se mai intereseze de problemele statului şi s-a consacrat total ştiinţelor. După execuţia lui Socrate s-a refugiat din Atena la Megara, la Euclid, dar de acolo a plecat curând la Cirene, în Africa. Aici, sub îndrumarea lui Theodor, s-a dedicat matematicii, dobândind în scurtă vreme multă iscusinţă în acest domeniu; se spune că a rezolvat problema delică, referitoare, ca şi teorema lui Pitagora, la club. Se trasează o linie al cărei cub este egal cu suma altor două cuburi. Demn de remarcat este tipul de probleme propuse acum de oracle; în caz de molimă lumea se adresa oracolului şi atunci se punea această problemă pur ştiinţifică; este o schimbare extrem de ciudată în spiritul oracolelor.