Unificarea Germaniei

Unificarea Germaniei a avut loc pe 18 ianuarie, 1871, când prim-ministrul prusac, Otto von Bismarck, reuseste sa unifice câteva dintre statele germane independente într-o singura natiune, creând astfel Imperiul German. Unificarea a fost posibila în urma câstigarii razboiului Franco-Prusac si a fost împlinita oficial în Sala Oglinzilor a palatului Versailles din Paris. Din acest moment toate statele descendente imperiului vor purta numele de Germania.

Preludiul

Au existat mai multi factori cheie ce au facilitat înfaptuirea unirii celor 39 de state germane, initial independente, într-o Germanie unita. Miscari înspre o asemenea unificare existau cu mult înainte si aveau origini în aparitia nationalismului german. Revolutiile europene din 1848 - urmate fiind de o puternica criza economica - au zguduit planurile Confederatiei Germane de a se unifica. În acelasi timp o alta problema majora o punea Imperiul Austriac ce ducea o politica incompatibila unirii.

În 1862,Wilhelm I, regele Prusiei, l-a învestit pe Bismarck cu functia de prim-ministru. Bismarck dorea impunerea Prusiei în cadrul Confederatiei Germane si astfel porneste o serie de razboaie menite sa unifice Confederatia într-un singur stat.

Crearea imperiului "prin foc si sabie"

Bismarck a împlinit unirea prin trei mari succese militare: Razboiul Germano-Danez (1864), Razboiul Austro-Prusac (1866) si Razboiul Franco-Prusac (187071).

Pretentiile Danemarcei la regiunea Schleswig au dus la al doilea razboi al Schleswig-ului (Razboiul Germano-Danez din 1864), în care Prusia si Austria au asigurat un Schleswig-Holstein unit pentru confedaratie.

În 1866, în coroborare cu Italia, Bismarck a creat un mediu propice pentru declansarea unui razboi cu Austria, având ca rezultat declararea Razboiului Austro-Prusac de catre cea din urma. Acest razboi este cunoscut si sub numele de Raboiul de Sapte Saptamâni sau Razboiul Civil German. Batalia de la Königgrätz a fost decisiva pentru victoria Prusiei, în urma careia Austria si aliatii ei au fost exclusi din vechea confederatie creându-se în acest fel Confederatia Germana de Nord. Cu aceasta ocazie Prusia anexeaza câteva teritorii iar Austria pierde dominatia natiunilur germane.

Noul imperiu

Statele constituente ale imperiului

. Regate (Königreiche)

- Bavaria (Bayern) - capitala Munchen

- Prusia (Preußen) - capitala Berlin

- Saxonia (Sachsen) - capitala Dresden

- Württemberg - capitala Stuttgart

. Mari ducate (Großherzogtümer)

- Baden - capitala Karlsruhe

- Hesse ("Hessen", informal "Hessen-Darmstadt") - capitala Darmstadt

- Mecklenburg-Schwerin - capitala Schwerin

- Mecklenburg-Strelitz - capitala Strelitz

- Oldenburg - capitala Oldenburg

- Saxe-Weimar-Eisenach (Sachsen-Weimar-Eisenach) - capitala Weimar

. Ducate (Herzogtümer)

- Anhalt - capitala Dessau

- Brunswick (Braunschweig) - capitala Wolfenbuttel sau Braunschweig

- Saxe-Altenburg (Sachsen-Altenburg) - capitala Altenburg

- Saxe-Coburg si Gotha (vezi si Saxe-Coburg siSaxe-Gotha) (Sachsen-Coburg und Gotha) - capitale Coburg si Gotha

- [[Saxe-Meiningen (Sachsen-Meiningen) - capitala Meiningen

. Principate (Fürstentümer)

- Lippe - capitala Detmold

- Reuss-Gera (Reuß jüngere Linie) - capitala Gera

- Reuss-Greiz (Reuß ältere Linie) - capitala Greiz

- Schaumburg-Lippe - capitala Bückeburg

- Schwarzburg-Rudolstadt - capitala Rudolstadt

- Schwarzburg-Sondershausen - capitala Sondershausen

- Waldeck-Pyrmont - capitala Arolsen

. Orase libere (Freie Hansestädte)

- Bremen

- Hamburg

- Lübeck

. Alte:

- Teritoriul imperial Alsacia si Lorena (Reichsland Elsaß-Lothringen)

Otto von Bismarck

Otto Eduard Leopold von Bismarck - Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost prim-ministru al Prusiei între 1862 si 1890. A unificat Germania în urma câtorva razboaie, devenind între 1871 si 1890 primul cancelar al Imperiului German. Porecla acestuia este Cancelarul de fier (der Eiserne Kanzler).

Fiind un Junker (mare latifundiar aristocrat), avea profunde convingeri conservatoare, monarhiste si aristocratice. Principalul sau obiectiv politic a fost ridicarea Prusiei la rangul celui mai puternic stat din Confederatiei. Profitând de iscusinta sa în diplomatie, Bismarck a purtat doua razboaie pentru a-si atinge scopul. Mai mult, a reusit sa impuna Prusia ca mare putere europeana dupa învingerea Frantei în razboiul Franco-Prusac din 1870, aceasta încetând a mai detine suprematia continentala.

[modifica] Biografie

Bismarck s-a nascut în Schönhausen, în vechea provincie numita marca Brandenburg (Mark Brandenburg), la vest de Berlin. Tatal sau, Ferdinand von Bismarck, era ofiter militar, iar mama sa Wilhelmine Menken provenea dintr-o familie burgheza. Otto von Bismarck a avut mai multi frati, dintre care au supravietuit pâna la maturitate doar doi, un frate mai mare si sora mai mica. Educatia scolara si-a început-o în scoala gimnaziala "Friedrich-Wilhelm" si apoi la liceul umanist Graues Kloster ("Manastirea Albastra"). La vârsta de saptesprezece ani devine student la Universitatea "Georg-August" din Göttingen, iar apoi la Universitatea "Friedrich-Wilhelm" din Berlin. Desi dorea sa devina diplomat, a reusit sa obtina doar pozitii administrative minore în Aachen si Potsdam. Munca depusa în cadrul acestor servicii îi parea plictisitoare si monotona, drept pentru care deseori neglija îndatoririle sale oficiale, preferând în schimb sa se amestece în înalta societate. Dupa moartea mamei sale în 1839, Bismarck preia proprietatile familiei din Pomerania. Circa opt ani mai târziu se întoarce în Schönhausen, unde se implica în politica locala. Se însoara cu aristocrata Johanna von Puttkamer în 1847, cu care a avut o fiica (Marie) si doi fii (Herbert si Wilhelm).

Bismarck si-a petrecut primii ani ai copilariei la tara. Otto îsi va aminti cu emotie toata viata mosia de la Kniephof. La 44 ani, tatal sau era deja ofiter în retragere. Mamei lui, burgheza înnobilata, nu-i placea deloc viata la tara si îi lipsea viata culturala din saloanele berlineze.

De la 7 la 14 ani, Otto este la Berlin în scoli frecventate de copii aristocrati. Mama sa, apoi tatal sau l-au urmat în capitala. Un copil vesel! spunea profesorul care l-a ajutat sa învete destul de bine latina, greaca, franceza si engleza. Între 14 si 21 de ani îsi finalizeaza studiile: mai întâi bacalaureatul la 17 ani, apoi studiile universitare. Îl gasim la Göttingen, apoi la Berlin, urmând cursurile Facultatii de Drept. Se spunea, pe buna dreptate, ca era un student turbulent, care îsi dedica mult timp chefurilor, corporatiei Hannovera, si ca într-un interval 18 luni s-a duelat de 26 de ori cu sabia.