Winston Churchill

Winston Churchill a avut la viața sa, foarte multe realizări. A fost un politician remarcabil, dar totodată și un soldat bun, un scriitor de discursuri priceput și un artist. A fost considerat unul dintre cei mai buni și influenți politicieni, atât al timpurilor sale, cât și în timpuriloe noastre. Scriitor desăvârșit de discursuri și născut într-o clasă superioară a societății, a fost mereu capabil să simpatizeze cu cei săraci și clasa muncitoare. Fără doar și poate, a fost iubit și respectat de toată lumea. Dintre cele mai mari realizări ale sale, Winston Churchill va fi mereu cunoscut pentru cele două mandate ale sale ca și priministru.

Părinții lui Churchill au fost și ei la rândul lor, oameni de seamă. Tatăl său, Lord Randolph Churchill a fost un membru al Parlamentului și a deținut diverse poziții înalte. Mama sa, Jennie Jerome, considerată una dintre cele mai frumoase femei din acea perioadă, era de origine americană și indiană Cherokee. Părinții acestuia s-au căsătorit în Paris, în anul 1874, ca mai târziu în același ani să se nască Winston. Noul membru al familiei Churchill, și-a petrecut primii ani din viață în Irlanda, unde tatăl său a devenit secretarul bunicului său, al IX-lea Duce de Marlborough. Când Winston avea 5 ani, aceștia s-au mutat în Anglia. Lordul Randolph și Jennier făceau parta din clasa superioară a familiior engleze, în timp ce tânărul Winston nu acorda prea mare atenție acestui aspect. Winston și-a iubit mama mult și o idolatriza practic, de la distanță. A urmărit îndeaproape cariera tatălui său, prin decuparea poveștilor din ziare și colecționarea acestora. În timp ce era la o vârstă fragedă, Winston a fost crescut de către o dădacă, pe nume doamna Everest. Tânărul a fost foarte apropiat de aceasta, atâta timp cât ea a fost în viață. Părinții l-au plasat pe Winston într-un internat, la vârsta de 7 ani. Ideea că trebuia să meargă la școală, l-a speriat pe tânărul Churchill. Prima sa școală a fost Saint James, care avea un director dur și strict, cunoscut pentru pedepsele sale aspre. Această școală era considerată doar pentru cei de clasă nobilă, unde studenții își desfășurau activitățile mai tot timpul, excepție făcând vacanțele. În plus, școala era dedicată în totalitate băieților. Din cursurile pe care le urma, lui i-au displăcute cele de latină și franceză. Cât timp a fost la Saint James (Sfântul James), Winston a încasat bătaie, pentru că era un farsor și stilul său independent, precum și mintea ageră, au creat tot timpul neînțelegeri. Totodată, sănătatea acestuia a avut de suferit și nu a putut ține pasul cu școala foarte bine. La insistențele dădăcii sale, părinții au decis să îl scoată de la școala Saint James și să îl mute la o instituție mai puțin severă și strictă, numită Brighton. Școala era condusă de două bătrâne.

Acum, tânărul începuse să studieze mai multă poezie, având în vedere că memorarea poeziilor și recitarea acestora reprezentau lucruri pe care le iubea. În loc să joace sporturi dure precum rugby, acum avea oportunitatea să călărească și să înoate. La Brighton se organizau des piese de teatru și Winston adora să joace în ele, în special în rolul principal. Chiar dacă părinții săi nu l-au vizitat, el a continuat să își exercite pasiunea și dedicarea pentru teatru. La vârsta de 12 ani, venise timpul ca Winston să se mute la o școală preparatoare pentru universitate. Lordul Randolph l-a înscris la Harrow, o școală privată cu o reputație excelentă. Pentru a fi acceptat, Winston trebuia să treacă de câteva examene din diverse materii, inclusiv latina. Cum ura față de această limbă continua, Winston a predat lucrarea aproape în alb, dar cu ajutorul tatălui său influent, a intrat până la urmă.

Studenții de la Harrow făceau tot posibilul pentru a trece examenele cu note perfect, în timp ce Winston avea o reputație proastă, de student slab, dar totuși deștept și cu capacități auto-didactice impresionante. Tânărul Churchill a început un studiu militar și a absolvit al optulea din 150 de oameni. A fost desemenat al doilea locotenent în armata Reginei și avea să primească și multe alte ranguri în timpul carierei sale militare. Deși nu a fost martor la nici o acțiune militară adevărată, acesta a călătorit în Cuba și a mers pe liniile de front în războiul cubanez, alături de un alt locotenent englez, ca și corespondent de război. Mai târziu, s-a întors la regimentul său din India și în timpul carierei sale militare, a lucrat ca și corespondent de război în mai multe locuri. Într-una dintre călătoriile sale, a fost capturat și luat prizonier, dar a reușit să evadeze și s-a întors înapoi în Anglia, ca să își scrie următorul capitol din viață.

Reîntors acasă, Winston a început să câștige bani prin punerea în vânzare a ziarului care îi promova poveștile de război, dar și prin două cărți best-seller și cererile constante pentru discursuri. Acum putea să urmeze pașii tatălui său și să se concentreze mai mult pe scena politică. Prima sa slujbă politică a fost în Parlament, unde a obținut un loc pe 14 Februarie - era a doua oară când acesta candidase și liberalii au depus un efort mare pentru a încerca să îl oprească, însă fără succes. În timp ce era în Parlament, Winston a fost denumit un radic și a luptat din greu pentru lucrurile în care credea. În timpul primului mandat, Winston și-a schimbat partidul politic, de la conservatoriști la liberali, astfel creând o mare nemulțumire față de mulți oameni. Majoritatea îl iubeau și respectau pentru pasiunea pe care o avea față de serviciul său. A luptat din greu pentru clasa muncitoare și responsabilitatea Guvernului de a ajuta pe cei săraci, să scape de sărăcie.