Zenobia, personalitate a antichității

În prezentul referat îmi propun să tratez, pe scurt, personajul feminin antic numit Zenobia, făcând referințe la anumite aspecte ce țin de această personalitate; legende, istorisiri și informații istorice ce ne-au parvenit până astăzi. Deoarece Zenobia a jucat un rol important în criza secolului III a Imperiului Roman a făcut ca această personalitate să fie subiectul ales de mine pentru realizarea referatului.

Regina Palmirei, Zenobia și autoproclamată împărăteasă a acestei regiuni, este un personaj al antichității care a inspirat și continuă să inspire oameni din diferite domenii. Chiar dacă în lumea occidentală ea nu este așa cunoscută, în est se bucură de o popularitate. Fiind o eroină a antichității ea se află în acel trio al reginelor cu o poveste dramatică alături de Boudica și Cleopatra. Aceste personaje ce s-au opus agresorilor externi și au slujit propriilor interese și principii dar în cele din urmă au fost înfrânte iar regatele lor anexate Romei. În toate aceste trei cazuri tragedia este cu atât mai mare deoarece aceste regine au fost ultimele din linia lor de succesiune. Datorită acestor fapte aceste femei au intrat în legendă. Istoria este scrisă de învingători iar istoricii latini nu au făcut excepție de la acest lucru. Asemeni Boudicăi și Cleopatrei, informațiile privitoare la povestea de viață a Zenobiei sunt laconice. Pasajul referitor la ea din Historia Augusta a fost scris retrospectiv fără o cercetarea serioasă și din punctul de vedere roman al lucrurilor. Există istorisiri despre ea în izvoare arabe și evreiești dar cu toate acestea nu există, până în prezent, un text biografic al ei. Nici măcar al perioadei sale de conducere atât din perspectiva palmirenilor cât și a arabilor, evreilor. Lipsa unor izvoare de încredere a stat și va sta la baza continuării legendei despre Zenobia.

Din punct de vedere istoric, numele de Zenobia, așa cum este cunoscut de către marea majoritate, are diferite variații în sursele antice. Spre exemplu, raportându-ne la anumite surse arabe, Zenobia a fost fiica șefului de trib Amlaqi sau Amalaqi iar numele său era Na`ilah. În textele Manichaene de la Medinet Madi ea este amintită ca regina Tadi. Uneori este numită și Nafsha, dar acesta este numele surorii sale a cărei existență este îndoielnică. În orașul Palmyra ea este atestată pe inscripții ce se traduc ca sptymy`btzby sau Septimia Bat - Zabbai. Dar numele după care este cunoscută datorită monedelor bătute de ea este Septimia Zenobia Sebaste. Cu toate că înfățișarea sa apare pe monede, într-o formă stilizată de altfel, o reprezentare contemporană a sa nu există nici în Palmyra și nici în altă parte. Totuși socluri goale amintesc prin inscripțiile lor că acolo, cândva a fost o statuie a Zenobiei. Dar din artefactele ce au supraviețuit timpului, majoritatea fiind portrete funerare, se poate contura o imagine a acesteia după modelul standard al femeilor din această zonă. Edward Gibbon ne-o descrie pe Zenobia în lucrarea sa: ,,Zenobia era considerată cea mai încântătoare și cea mai vitează reprezentantă a sexului ei. Avea tenul smead, dinții de un alb sidefiu, iar în ochii ei mari, negri, neobișnuit de strălucitori, se citea cea mai fermecătoare blândețe. Vocea era puternică și plăcută. Înțelepciunea ei bărbătească era întărită și înfrumusețată de învățătură. Cunoștea latina, dar stăpânea la perfecție limbile greacă, siriană și egipteană.” Conform mai multor sculpturi ce înfățișează femei ne putem face o idee cam ce ar fi putut purta Zenobia. Astfel putem deduce faptul că ea, probabil, purta un voal cu bijuterii elaborate, asemănător cu un turban, ce îi acoperea fruntea. Acest articol îi acoperea aproape toată podoaba capilară lăsând libere doar câteva șuvițe cârlionțate și zona urechilor. Unele femei sunt prezentate ca purtând coliere, pandantive și brățări. O tunică de o calitate fină îi acoperea corpul. După cum se poate observa, finețea articolelor vestimentare stă concentrată în bijuterii și voal, tunica fiind relativ simplă și standardizată în model.

Deoarece perioada în care s-a remarcat a fost relativ scurtă, iar succesele sale nu au fost toate înregistrate în perioada contemporană ei. Datele care au supraviețuit și ne prezintă viața sa, vin dintr-o perioada mai târzie și sunt contradictorii. Se estimează că data sa de naștere este în jurul anilor 240 - 241 d. H. Ea a crescut în Palmyra, una din provinciile estice ale Imperiului Roman, iar la vârsta de 17 - 18 ani s-a căsătorit cu cel mai important nobil din aristocrația palmireană - Septimius Odenathus - fiind a doua sa soție. Fiul lor Vaballathus s-a născut undeva între 258 și 260 d. H. La această dată, soțul său era deja o personalitate la Roma, iar succesele sale militare împotriva perșilor i-au adus mai mult prestigiu. Probabil la sfârșitul anului 267 și începutul lui 268, Odenathus a fost asasinat, iar Zenobia, de nici 30 de ani, a rămas văduvă. Guvernând prin fiul ei Vallabathus ea a continuat munca soțului său, întărind puterea sa și a teritoriului pe care îl administra. Dar prin acțiunile sale a intrat în conflict cu Roma și în cele din urmă a fost învinsă.