Arta portretului și a narațiunii în opera cronicarilor moldoveni

Activitatea si scrierile marilor cronicari au determinat aparitia unui specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii latine a poporului si a limbii romane. Letopisetele acestora realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. In conceptia cronicarilor, istoria era purtatoare de valori educative, iar operele lor constitue un act de mare patriotism, prima intentie a lor fiind aceea a recuperarii trecutului: “sa nu se uite lucrurile si cursul tarii” (Miron Costin)

Cei mai de seama cronicari moldoveni au fost: Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce. Prin intermediul cronicilor pe care le-au scris ei transmit informatii pretioase cu privire la istoria medievala si etnogeneza romanilor, acestea reprezentand primele incercari ale unei literature romane originale. Valoarea literala a acestora deriva si din faptul ca ele consemneaza unele evenimente traite de autori, deci sunt primele scrieri memorialistice. In aceste cronici sunt intalnite in forma rudimentara procedee ale prozei artistice: naratiune, portret, descriere si dialog.

Grigore Ureche este primul cronicar moldovean, a carui opera a infruntat timpurile pastrandu-se pana in zilele noastre. Spre sfarsitul vietii el a scris:”Letopisetul Tarii Moldovei”, singura sa lucrare cunoscuta, dar care a ramas nefinisata. Acesta poate fi considerat intemeietorul portretisticii in literatura romana veche. El selecteaza figurile domnitorilor sau boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si insusiri de caracter definitorii.

Domnia lui Stefan cel Mare se bucura de cel mai mare spatiu in cronica, Grigore Ureche fiind primul autobiograf al marelui domnitor, el realizand si un portret moral al acestuia. Portretul lui Stefan cel Mare este realizat in stil sobru, plin de autenticitate si amintind de arta istoricilor antici. Domnitorul este prezentat ca un om nu foarte inalt de statura, dar cu o fire impulsiva si care ucidea oamenii fara a sta prea mult pe ganduri. De remarcat este faptul ca autorul anunta o singura trasatura fizica(era mic de statura), dupa care urmeaza doua trasaturi de caracter negative(manios si crud). Antiteza este creata prin adverbul “amintrilea”, dupa care urmeaza trasaturi de personalitate justificate printr-o gradatie ce il plaseaza pe erou in fruntea tuturor domnitorilor:”nici mai inainte, nici dupa ceia l-au ajunsu”.Bun luptator si strateg, voivodul reusea sa se faca remarcat prin vitejia si energia de care dadea dovada in lupta. Nu se dadea niciodata batut, ci se ridica de jos incurajandu-i si pe ceilalti sa lupte in continuare, dand dovada de ambitie, optimism si tenacitate in atingerea scopului propus. Ochii verzi si privirea taioasa a domnitorului reprezentau o modalitate eficienta de intimidare a adversarului. Portretul lui Stefan reprezinta modelul clasic, realizat din linii simple si dovedeste incontestabilul talent de portretist al cronicarului Grigore Ureche.

De asemena, Ureche este cel care a intemeiat genul naratiunii simple de factura istorica. Opera sa este caracterizata printr-o relatare precisa, liniaritate, saracie stilistica precum si ton rece si sobru.

Cronicarul inregistreaza evenimentele asa cum le-a cunoscut din diverse izvoare, actiunea prevaland in fata interpretarii. O alta caracteristica a naratiunii sale o constitue spiritul moralizator. Autorul tine neaparat sa ia atitudine impotriva abuzurilor si a crimelor savarsite de unii monarhi fara discernamant. Cu exceptia unui numar mic de fragmente moralizatoare, naratiunea este ocupata integral de actiune. Cronicarul nu rotunjeste niciodata informatia, ci adopta un stil concis. El utilizeaza tiparul narativ organizat pe nuclee, iar fiecare paragraf al operei sale poarta un titlu care ii anunta continutul, aceste paragrafe concentrandu-se in jurul unui eveniment sau a unei persoane istorice.